Cruce pentru Cotul Donului

Probabil va intrebati ce este cu aceasta cruce… Este o cruce pusa in curtea bisericii din satul Bibesti judetul Gorj in amintirea fratelui bunicului meu. Il chema Vasile Raducanu, avea 21 de More »

Insula mea

Ma retrag din blogosfera. Nu oriunde ci pe insula mea. O insula de care vorbeau multi… Nu invit pe nimeni pe insula… raman singur cum imi sta in in fire. Asta nu More »

Fane, Schiopu si Florica

Personajele despre care vreau sa va vorbesc, nu se remarcau cu nimic fata de altele pe care le intalinim zilnic si in graba noastra nici nu le mai observam. Poate doar Schiopu More »

Tentativa unei societati civile

De 15 ani Romania se confrunta cu o dilema. Pe de o parte factorul politic omniprezent in viata cetateanului, pe de alta lipsa unei reactii din partea indivizilor. De ce lipsa acestor More »

Luxul Culturii, cultura luxului

Pasajul Universitatii. Aştept un fost coleg de facultate. În stanga şi în dreapta mea sunt doua anticariate alături de un stand de ziare. Puţin mai încolo un bar. Pe geamul unuia din More »

 

Frustrarea unui politist

Lei Noi

“Ce faci?”

“Sunt cam obosit,  iar am avut de lucru la un caz. Niste hoti de masini. I-am prins si acum asteptam sa vedem ce face procurorul”

“Bravo. Te avanseaza astia” ii zic in gluma.

” Nu cred… am mai rezolvat cazuri. Nu de asta e vorba.”

E tanar. Nu are 30 de ani. Incepe sa vorbeasca fara oprelisti. Imi povesteste cum a stat, impreuna cu mascatii, o noapte intreaga asteptand niste tigani sa adoarma. Aia faceau chef si pana la 3-4 dimineata au baut in curte. Tot hoti de masini.

Lei Noi“Din cand in cand mai trecea cate o masina prin fata portii si auzeam prin statie:  nu au adormit ! Ne era frica sa nu plece de acolo. Sa nu trebuiasca sa ii cautam. De aia organizasem panda atunci ca erau gramada. Vroiam sa ii arestam pt toti odata. La 6 dimneata am intrat peste  ei. Dormeau claie peste gramada. Unu’ era in pula gola, dormea pe jos in mijlocul camerei. Nu au schitat niciunul nimic. Erau buimaci de la bautura. Cand sa iesim din casa, ala care era in pula gola, imi zice:  “Sefu’ ma lasi sa imi trag macar o pereche de chiloti pe mine?” Am ras  si i-am zis: “da mah, ia da-te dracu’ “. Am gasit la ei sabii, pistoale unele cu bile, altele cu glont. Euro, droguri, aur…”

“Vindeau si droguri?”

“Nu. Consumau ei dai dracu’. De toate: marijuana, heroina, cocaina”.

Urmeaza o tacere. Ne aprindem cate o tigara.

“Acum s-a schimbat codul. Degeaba il prinzi pe ala ca a furat o masina. Daca se intelege cu pagubasul, si ala isi retrage plangerea de la politie,  cazul este inchis. Muncesti dar risti sa muncesti degeaba. Si inainte putea ala sa isi retraga langerea, dar nu  conta. Cazul mergea mai departe si tot  ajungea la puscarie.  Aveam statisfactia muncii “ai fost jmecher dar te duci la bulau acum da-te dracu’…  Acum…”

 

Ore muncite de politisti. Ore pe care cetateanu, platitor de taxe le suporta din buzunar. Ore muncite duse pe apa sambetei si care creaza frustrari politistilor.

Cand parlamentarii au modificat codul de procedura penala [sau penal, nu sunt sigur] nu s-au gandit la asta. Ni nici la o alternativa destul de simpla:  reclamantul, daca isi retrage plangerea sa plateasca orele muncite de politisti. Pentru ca sunt sute de ore muncite. Si nu doar un politist munceste la un caz.  Muncesc si procurori sau daca un caz ajunge la tribunal, la el muncesc si grefieri, judecatori…

Da, e  posibil ca unii reclamanti sa se gandeasca de doua ori inainte sa  depuna plangeri. Dar e posibil si sa nu si mai retraga. Sau, sa ceara hotului o suma mult mai mare decat paguba.

Am propus o slutie dar nu sunt de acord cu ea… Singura solutie viabila, este revenirea la vechea forma a legii.

Mediator intre Alina Dumitru si Catalin Striblea

Alina Dumitru

Alina DumitruInainte de asta as vrea sa precizez ca nu stiam cine este Alina Dumitru pana nu am vazut pe FB deja celebra poza in care era era imbracata cu un tricou pe care scria “mă piș pe el de vot”.

Am adaugat-o la prieteni si nu am schimbat niciun cuvant (mesaj privat) pe fb, si nici nu ma asteptam sa o facem prea curand. ca de obicei ma rezum la comentarii la postari Like si share.  Dar m-am uitat cu atentie la profilul ei [nu la poze asa cum fac 99% din utilizatorii FB] si am vazut ca rezonam cu ea la multe.  Este o persoane care FACE nu doar vorbeste. Mi-a castigat respectul cand am vazut ca a lucrat in f multe ONG-uri.

Am incercat sa o apar pe FB  de fiecare data cand cineva o ataca furibund, invocand inclusiv stupida afirmatie “pentru dreptul la vot s-a murit in decembrie 1989″.

Nu imbelicilor, in primul rand, in decembrie 1989 s-a murit  pentru libertatea de exprimare. Cand aceastea este suprimata, pot sa ma pis si eu pe simulacrul ala de vot.

A pornit de la un link pus pe facebook de Catalin Striblea.  Un link catre un blogger care ii nega Alinei Dumitru dreptul la libera exprimare.

L-am “certat”, pe Catalin si i-am spus ca nu ma asteptam ca el sa se alinieze celor care neaga , mai mult sau mai putin constient libertatea de exprimare. I-am spus ca e pacat  sa o judece fara sa stie cine este ea. Catalin mi-a replicat ca este curios sa afle cine este  si m-a rugat sa ii dau mai multe detalii.

I-am rapuns intr-un mesaj privat :

“uite link cu datele fetei din imagina ta o cheama Alina Dumitru. Tin sa mentiinez ca pana la celbra poza nu am auzit de ea, nu ne cunoastem, nu ne-am intalnit. dar am avut minima decenta, fata de alti bloggeri/jurnalisti sa ma uit pe pagina ei de pe FB si sa vad cu ce s-a ocupat. concluzia mea: este mult mai implicata in viata cetatii decat toata clasa politica la un loc, si decat multi asa zisi reprezentanti ai societatii civile. De ce spun asta? Fata asta s-a implicat concrect in societatea civila, cu fapta, nu cu vorba ! In fine, pe pagina ei, gasesti destule informatii”

M-am autoplagiat, adica am luat cu copy si paste mesajul de mai sus si l-am trimis si Alinei. I-am spus ca dl Striblea doreste sa discute cu ea.  Nu il cunostea nici ea pe el dar cand i-a vazut poza l-a recunoscut. Si a spus ca este de acord. Ca l-a refuzat pe Lucian Mandruta pt ca stia ca nu este impartial.

Am lipsit cam o saptamana si cand m-am intors am gasit un mesaj de la Catalin Striblea care imi multumea si imi spunea ca o sa apara  pe blogul sau un  interviu cu Alina Dumitru. De fapt au fost mai multe schimburi de mesaje intre mie si Catalin Striblea dar nu are rost sa le redau.

L-am citit. Si imi place pentru ca este impartial. Ma bucur ca am reusit sa fac posibila aceasta discutie.  Sper ca macar o parte dintre cei care il vor citi sa incearca sa inteleaga  cine este adevarata Alina Dumitru. Si sa inteleaga ca fara libertatea de a spune liber ce gandim, dreptul al vot este inutil.

PS: poza din imagine apartine artistului Dan Perjovschi, care a mers la vot, dar care inteles si a respectat dreptul celor care au decis sa NU mearga.

Cruce pentru Cotul Donului

070513-1016(001)

070513-1016(001)Probabil va intrebati ce este cu aceasta cruce…

Este o cruce pusa in curtea bisericii din satul Bibesti judetul Gorj in amintirea fratelui bunicului meu.
Il chema Vasile Raducanu, avea 21 de ani si a cazut in 1942 la Cotul Donului. 

Crucea este din piatra si nu s-a rupt singura. Nici copii ai zgariat scrisul  ci popa din sat [ popa Dulcu il chema] a sters cu dalta. In perioada comunista, acest popa, ca si altii, a facut pactul cu comunistii si,  din exces de zel a decis sa stearga de pe cruce locul unde unchiul mamei mele si-a dat viata. Mai mult, a rupt varful cu semnul crucii [se vede ruptura in fotografie] ramanand in picioare doar piatra.
Dupa 1989, unchiul meu a refacut crucea   [a gaurit cele doua parti si a pus intre ele un fier beton gros] dar nu a refacut  textul lipsa… Fie nu a putut fie dalta a muscat prea adanc din piatra si a fost greu sa refaca cuvintele: “Cotul Donului”
Tin minte ca eram copil si bunica, unchiul si mama imi spuneau mereu and mergeam acolo la biserica [l-am cunoscut si pe popa Dulcu]:
“asta e crucea unchiului Vasile care a murit la Cotul Donului…”.

Omenii pot sterge Cuvintele si daca sunt sapate in piatra, insa nu se pot sterge din amintirea oamenilor. Pot sa ne minta multi in legatura cu trecutul dar adevarul strabate timpul.

Tot dupa 1989 a fot construit in satul Bibesti un monument al celor cazuti in cele doua razboaie mondiale. Sunt multe nume si nu am avut curajul sa le numar sau sa le citesc. Stiu insa de la familie ca, sapat in piatra, printre nume se afla si numele Vasile Raducanu…

Sa nu uitam… 

PS: am postat si pe FB povestea, dar am zis sa ramana si pe blog, cu mici modificari. Simona, verisoara mea din Cluj mi-a spus ca unchiul nostru impreuna cu tatal ei au reparat crucea.

PPS: am observat ca nu am postat textul integral scris pe cruce:

“In amintirea scumpului notru fiu si fratem caporal Vasile Raducanu mort pentru Patrie in luptele din Cotul Donului la 20 decembrie 1942 in etate de 21 de ani”

070513-1016

La ce folosete legea prin care trebuie sa iei cartela preplatita cu buletinul?

phone

Inca o lege inutila a fost emisa de Parlament.

telefon Ati auzit de termenul “sageata” ? Nu? Va spun eu ce inseamna in argou: un oarecare care se duce la Western Union si ridica cu buletinul lui banii furati prin strainatate sau obtinuti prin fraude pe internet.

Ex: Popescu se afla in romania si da o teapa pe ebay lui Fred care trimite banii in Spania sau alta tara. Vasile este Sageata din Spania, isi ia un comision si ii trimite unei Sageti in romania  Gigel  care primeste 50-100 euro daca ridica intre 1000 din 2000 de euro de la Western Union [de obicei nu se trimit sume mai mari]. Gigel ii da banii lui Popescu.  care ii da cei cca 100 euro promisi.
Sa ne imaginam urmatorul scenariu [perfect realizabil].
Hotii de acest gen se duc la un amarat, care nu ii cunopaste , si ii cer buletinul cu care se duc la un butic oarecare, in alt oras,  si cumpara o cartela preplatita [care are si minute gratuite inclusiv internationale] intra pe net [un chat oarecare], de obicei de la un I-cafe si le spune prietenilor din strainatate ce numar de telefon are.

Apoi discuta mai multe detalii cu ei la telefon. Dupa care  arunca cartela preplatita inainte sa se prinda cineva la ce a folosit.

Asadar, la ce foloseste concret legea aia ? La nimic.

PS: Nu vreau sa cad in pacatul teoriei conspiratiei dar daca e sa fie cuiva folositoare aceasta lege, o sa foloseasca celor care ar putea incerca sa controleze serviciile [spun ar putea pt ca nu cred  in mitul cf caruia cineva  controleaza  serviciile in acest moment desi la TV auzim mereu teoria asta].

Munca e pentru prosti, jmecherii fac bani altfel

euro

euro Acum cca 2 saptamani m-a sunat un tip. Avea un site. Destul de dragut dar total lipsit de continut. Era un site de prezentare mai mult.
am stat de vb cam 2 h la telefon, i-am explicat cate ceva [nu chiar  tot!], iar el imi propune o colaborare insemnand sa ma ocup de siteul lui dar… si aici e partea funny: “nu am bani sa te platesc dar daca afacerea imi merge, iti dau o parte de profit…

Cred ca raspunsul meu l-a dezamagit si i-a schimbat parerea despre mine. crede cu siguranta ca sunt un individ cel putin opac daca nu chiar rau la suflet.
Pe scurt i-am spus:
“daca ma duc sa dau cu sapa primavara sau vara, la porumb, sunt platit la sf zilei. Taranul nu spune ca o sa ma plateasca DACA se face porumbul”.

Fratilor, vad pe siteurile cu oferte de munca, mai nou chiar la guvern, joburi fara plata, asa zise “internship”. Eu inteleg ca firmele nu au bani… dar nici asa!

Au ajuns firmele mari  sau mici, din partea carora te astepti la seriozitate sa se comporte ca un tip pe care l-am cunoscut prin anii 90.

Omul avea o firma de constructii si angaja ” de proba” zidari, electricieni,  dulgheri, lacatusi, salahori, etc. Pe care ii punea sa le faca o parte din munca. Dupa 2 zile le spuneau ca nu corespund si erau trimisi acasa fara sa primeasca un ban. Asa  construit cateva vile in Bucuresti, a renovat altele iar acum are o mare firma de constructii. Bineinteles ca procedeaza la fel cu angajatii…

O alta tampenie in economia mondiala este “plata prin comision”. Merge mai ales in vanzari. Eu cred ca este total gresit.

De ce este gresit?

Angajatul ala, isi rupe alergand pantofii din piciaore, transpira  sau discuta la telefon ore intregi speranta ca o sa gaseasca  un client si astfel o sa se imbogateasca.

Dar el, chiar daca nu convinge pe nimeni tot pierde timp din viata lui, timp pe care are putea sa il petreaca dand cu sapa. Nu ii invinuiesc in cazul asta pe angajatori,  ei cauta sa maximizeze si sa optimizeze profitul, ci pe angajatii care spera la imbogatiri rapide uitand ca cel mai pretios capital este timpul ier ei si-l irosesc in proportie de 90%… Cum vad eu lucrurile? Simplu: salariu + comision. Asa am cunoscut pe cineva care distribie filtre de tigari. Are salariu , merge cu scuterul si face livrarile la clienti si intre timp cauta alti clienti. Si, la fiecare comanda pe care o face clientul, el isi ia comision [ tot el le si livreaza]. Daca o sa plece, nu mai incaseaza comisionul Ceea ce il face fidel firmei la care lucreaza: are deja un venit asigurat.

Pasarea Rock – Praznic Naprasnic

pasarea rock

pasarea rockL-am iubit pe Nicu  Covaci. Si inca mai tin la el. Fac parte dintr-o generatie care se gandea cu melancolie la piesele Phoenix si care a mers la cinema sa vada Nemuritorii lui Sergiu Nicolaescu de zeci de ori doar pentru ca stia ca muzica apartine trupei Pasarea Phoenix.

In ultimii ani insa Nicu Covaci a devenit un individ plin de ura si care traieste doar ca sa se razbune pe altii…

Nu despre el vreau insa sa vorbesc aici ci despre Pasarea Rock noua trupa infiintata de fostii  Phoenix: Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Ţăndărică si Ioji Kappl, carora li se alatura Vlady Cnejevici [claparul trupei Pasarea Colibri], Teo Boar si Cristi Gram.

Infiintata cu 8-9 luni in urma, trupa a scos primul sau videoclip la piesa Praznic napraznic.

“Cămășile, chimirele și vestele sunt autentice, având o vechime de peste 70 de ani, și fac parte din „zestrea” Atelierului de Haine. Costumele membrilor formației au fost creația echipei Atelierul de Haine. Ele sunt un melanj între nou și vechi, între modern și tradițional, cu elemente din portul popular românesc.” [sursa Mircea Baniciu  pe FB]

 


am sa revin si cu versurile scrise de fostul meu profesor de italiana din facultate Florin Dumitrescu [autor al textelor pentru TOATE iesele trupei Sarmalele Reci : ]

============
UPDATE: asa cum am promis postez si versurile. Multumesc Florin Dumitrescu pentru ca  nu m-ai lasat sa ma chinui cu transcrierea :)

======

Praznic năprasnic

Să facem praznic… praznic năprasnic
să facem iureș… să rupem nori
și să renască… veacul fantastic
să facem praznic… frați și surori

Strune și surle… să glăsuiască
să ne-mboldească… la joc și danț
praznic cuprindă… firea lumească
cânturi și hore… țină-se lanț

Lumea e-n praznic… praznic năprasnic
zarea e-n flăcări… focul e-n noi
hai să încingem… precum în basme
praznic năprasnic… până în zori

Scapere cerul… fulger și trăsnet
să se ivească… din văgăuni
fiare de basme… cu duh obraznic
să le-mblânzească… naiul nebun

Hai… strânge grumazul aspidei…
hei… simte cârcei în picior…
ia-n… ochi inorogul și prinde-i…
trunchiul înaripat… și-apoi ușor…
te-nalță-n zbor…

E zi de praznic… praznic năprasnic
o zi cât veacul… veac cât un ceas
Toarnă-i paharnic… timpului paznic
să uite timpul… ce ne-a rămas

Să clocotească… vinul obraznic
să urce-n vene… sânge fecund
Să trăim veșnic… să iubim strașnic
să bem pocalul… până la fund

Painea de 60 de bani si covrigul evazionist

covrig evazionist

covrig evazionistO domnisoara, cu studii la Harvard, publica acum cateva luni un articole despre o babutza care plangea in hohote,  rugandu-se, printre suspine, de trecatori,  sa ii cumpere usturoiul.

Personal cred ca d-ra mintea. Am vazut multi oameni care vand usturoi in piata si carora se pare ca le merge bine. Nu am vazut pe nimeni plangand si implorand sa i se cumpere marfa…  NU CRED DELOC ce a spus d-ra cu doctorat la Harvard. Dimpotriva, repet,  cred ca a mintit in articolul respectiv.

Intre timp d-ra a ajuns consilier al premierului Ponta si de curand ministru. Probabil in calitate de consiler, l-a sfaturit pe n00b-ul in economie sa reduca TVA la paine, convionsa fiind ca evaziunea va scadea si ca cetatenii isi vor plati taxele…. [cel putin asta am inteles din articolul cu ustoroiul: mort copt, are nu are, cetateanul  trebuie sa se prezinte cu banii in dinti la fisc si sa isi plateasca taxele !].

De ce NU trebuie gratiat Gica Popescu

gică-popescu

gică-popescuCondamnarea managerilor din fotbal a avut doua efecte perverse [nu va gantdti la prostii, este o sintagma sociologica] 1-  cresterea increderii in justitie   si 2- un val de simpatie cu unul dintre cei mai  iubiti fotbalisti romani: Gica Popescu.

Atat Ponta cat si Antonescu, da nu nu doar ei au semnat o petitie online prin care cere presedintelui Basescu gratierea  fostului fotbalist, considerand ca actul de justitie a fost infaptuit prin condamnarea acestuia .

Ziaristi, bloggeri dar si oameni obisnuiti au reactionat si au cerut  ca acesta sa nu fie gratiat.

Scenariu apoteotic

world_map169463

world_map169463Nu sunt adeptul teoriilor conspiratiei dar…

Situatia se prezinta asa:
Incapand cu Petru cel Mare, rusii au cautat sa devina o putere mondiala si, pentru mult timp au reusit,

– Rusii, de ani de zile dau gaze catre UE. din ce inc ce mai scump. UE cauta solutii, si solutia vine de la americani: gazele de sist.

Papa Francisc despre Internet si social-media

papa francisc

Papa Francisc a trimis un mesaj către lumea internauților si iubitorilor de tehnologie și mass-media, dar și către proprii îndrumători spirituali, un mesaj prn care certifica importtanta internetului si a social-media, un mesaj prin care face apel la libertatea internetului dar si un apel impotriva promovareii consumului sau manipularii.

Dragi frați și surori,

papa franciscAstăzi trăim într-o lume în care și “cei mici” cresc și ca urmare s-ar părea că e mai ușor pentru noi toți să fim mai aproape unii de alții: evoluțiile în transporturi și tehnologia de comunicare ne aduc mai aproape și ne ajută să fim conectați. Cu toate acestea, îndepărtarea de ceilalti rămâne deseori destul de profundă și continuă să existe în familia noastră umană. La nivel global, observăm un decalaj scandalos între opulența celor bogați și lipsurile celor săraci. De multe ori este suficient să mergem pe jos pe străzile unui oraș pentru a vedea contrastul dintre oamenii care trăiesc pe stradă și luminile strălucitoare ale vitrinelor magazinelor. Am devenit atât de obișnuiți cu aceasta realitate, încât nu ne mai tulbură. Lumea noastră suferă de mai multe forme de excludere, marginalizare și sărăcie, de conflicte născute dintr-un cumul de cauze economice, politice, ideologice și din păcate chiar religioase.

Într-o astfel de lume, mass-media ne poate ajuta să ne simțim mai aproape unul de altul, creând un sentiment de unitate a familiei umane, care poate, la rândul său, să inspire solidaritate în depunerea de eforturi serioase pentru a asigura o viață mai demnă pentru toți. O bună comunicare ne ajută să ne apropiem, să se cunoastem mai bine și să fim mai uniți cu toții. Zidurile care ne despart pot fi doborâte numai dacă suntem pregătiți să ascultăm și să învățăm unul de la altul. Este nevoie să rezolvăm diferențele noastre prin forme de dialog care ne ajută să ne intelegem mai bine și să ne respectăm reciproc. O cultură comună cere ca noi să fim pregătiți nu doar să oferim, ci si să primim. Mass-media ne poate ajuta foarte mult în acest sens, mai ales în zilele noastre, când rețelele tehnice de comunicare au făcut progrese fără precedent. Internetul oferă posibilități imense de întâlnire și solidaritate. Internetul este ceva cu adevarat bun, un dar de la Dumnezeu.

Intradevăr, există anumite probleme. Viteza cu care se comunică informații depășește capacitatea noastră de reflecție și de judecată, iar acest fenomen cauzează forme mai puțin echilibrate și adecvate de exprimare. Varietatea de opinii transmise poate fi privită ca benefică, dar de asemenea permite oamenilor să se baricadeze în spatele unor surse de informații care confirmă doar propriile lor dorințe și idei, sau care corespund intereselor politice și economice. Lumea comunicațiilor ne poate ajuta în extinderea cunoșterii noastre, dar poate cauza și pierderea legăturilor noastre cu lumea reală. Dorința de conectivitate digitală poate avea efectul de a ne izola de vecinii noștri si chiar de cei mai apropiați nouă. De asemenea, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că oamenii, care din diverse motive nu au acces la mass-media socială, riscă să fie lăsați în urmă.

Deși aceste neajunsuri sunt reale, ele nu justifică respingerea fenomenului social media, ci mai degrabă ele ne amintesc că de fapt comunicarea este în realitate cea dintre om și om, și nu este o realizare a tehnologiei. Atunci cu ce ne ajută comunicarea în mediul digital, pentru a fi mai umani și pentru a ne înțelege mai bine unii cu altii? Avem nevoie, de exemplu, de o gândire sănătoasă. Acest lucru necesită timp și capacitatea de a fi tăcut și de a asculta. Avem nevoie de asemenea să fim răbdători, dacă vrem să înțelegem pe cei care sunt diferiți de noi. Oamenii se exprima pe deplin doar atunci când știu că ideile lor nu sunt doar tolerate, ci că există șansa ca ele să fie cu adevărat acceptate. Dacă suntem cu adevărat atenți în a asculta pe alții, vom învăța să privim lumea cu alți ochi și vom reuși să apreciem bogăția experienței umană, așa cum se manifestă în diferite culturi și tradiții. Vom învăța de asemenea să apreciem mai bine importante valori inspirate de creștinism, cum ar fi viziunea persoanei umane, natura căsătoriei și a familiei, distincția corectă dintre sferele religioase și cele politice, principiile solidarității și ale subsidiarității și multe altele. Angajarea în dialogul corect digital nu înseamnă să renunțăm la propriile noastre idei și tradiții, dar tebuie să ascultăm si opinia altora, pentru a vedea daca nu cumva afirmațiile lor zdruncină părerile noastre, despre care credem cu tărie că sunt valide si absolute.

Cum poate fi atunci pusă comunicarea în slujba unei culturi autentice comune ? Ori de câte ori comunicarea are drept scop principal promovarea consumului sau manipularea altora, avem de a face cu o formă de agresiune violentă. Nu este suficient să fim trecători nepăsători pe autostrăzi digitale, nu este suficient doar fim conectați digital. Conexiunile prin internet trebuie să se transforme și să evolueze în întâlniri adevărate. Noi nu putem trăi separat, închisi în noi înșine, doar in față unui ecran. Avem nevoie să iubim și să fim iubiti. Lumea mass-media și digitală nu prea poate oferi această tandrețe, dar poate fi un mediu bogat în umanitate. Internetul nu trebuie să fie o rețea de cabluri, ci una de oameni.

Imparțialitatea este un aspect care poate transforma mass-media într-un punct de referință valabil pentru alții. Aceasta se poate realiza doar printr-un angajament personal al comunicatorilor de a fi imparțiali si de a oferi astfel baza încrederii pentru public. Adevărul, ca mărturia creștină, poate fi transmis astfel oriunde in lume, în mod eficient și afectiv. Autostrada digitală este unul dintre mijloacele prin care se poate propaga mărturia adevarată. Pe aceasta autostradă a internetului, plină de oameni care de multe ori suferă, bărbați și femei în căutare de mântuire sau speranță, mesajul creștin poate ajunge până la marginile Pământului. Păstrarea deschisă a ușile bisericilor noastre înseamnă de asemenea să le mentinem deschise și pentru mediul digital, astfel încât oamenii, indiferent de situația lor în viață, să poată intra în Biserică si pe aceste porți.

Mărturia creștină adevărată nu se face prin bombardarea oamenilor cu mesajele religioase, ci prin dorința noastră de a fi disponibili pentru alții, prin răbdare și respect, prin raspunsuri la întrebări și îndoieli, pentru a se avansa cu toții în căutarea adevărului privind scopul existenței umane.

Comunicarea noastră să fie un balsam care ameliorează durerea si un vin bun care veselește inima. Fie ca frumusetea pe care o aducem altora să nu fie rezultatul unor produse cosmetice sau a unor efecte speciale, ci mai degrabă să incercăm să oferim frumusețea prin a fi “vecinii” iubitori și cu milă de cei răniți sau părăsiși pe marginea drumului. Biserica trebuie să fie prezentă in lumea comunicațiilor, capabilă să însoțească cu sfaturi sufletesti oamenii de-a lungul drumului tehnologic pe care abia a inceput să meargă. Așadar, să devenim cu îndrăzneală, compasiune, dragoste și adevăr, cetățeni ai lumii digitale.

 

Sursa: HD Satelit