Destin nedefinit…

Sunt frunza purtata de vant
Menit sa nu am odihna pe pamant
Sunt norul alungat pe cer,
Ma-ntreb:”De ce oare nu pier?”
Sunt paiul de ape purtat,

De fericire, niciodata cautat
Sunt puf de papadie efemer
Ma intreb: “De ce oare nu pier? ”
 
Sunt ceara topita de soare,
Pribeag, prin lumea schimbatoare.
Sunt piatra crapata de ger
Ma-ntreb:”De ce oare nu pier?”

Sunt ghiata topita de foc
In viata fara de noroc.
De ce traiesc? E un mare mister…
Ma intreb:”De ce oare nu pier?” 
  
De nimeni niciodata iubit…
Ashtept linstit al vietii sfarshit.
Lovindu-ma mereu de un zid de fier,
Stau si ma intreb:
“DE CE OARE NU PIER???”
ian. 1998

One comment

  • cKy

    Erai suparat pe viata asta cand ai scris versurile,stiu ce simti am scris si scriu si eu,mai ales in momente de astea.Acum mai nou mi-am canalizat energia versurilor spre o persoana:))cam vulgar dar….isi atinge scopul::)Apopo imi place mult stilul tau,cat despre twitt:) am dat si eu vre-o 2,3 link-uri pe acolo:) erau spre anumite pagini:)
    Romania Comica