ziar 150x150 Opiniile de marti Pentru ca nu am mai scris de mult la Editorialul de luni azi scriu despre Opiniile de marti.

In Curentul, Tia Serbanescu scrie un articol intitulat “Ceremonii“:

Convingerea dlui Băsescu că poate „coaliza toate energiile şi competenţele pentru reformarea clasei politice, a justiţiei şi a statului“ pare mai degrabă utopică şi retorică: multe energii sunt deja coalizate „contra“. Cel puţin aşa reiese din faptul că dnii Geoană şi Antonescu n-au ieşit din transa electorală şi par şocaţi de acea duminică în care s-au sărutat în curtea PSD crezându-se câştigători la vot în plic. E de înţeles: numai Geoană să nu fii, după asemenea zi.

Ziua, Dan Pavel: Cine le mai sta in cale?

Mai intai, Basescu a devenit presedinte. Dupa patru ani de lupte contra guvernului liberal, PD (devenit PD-L) si-a adjudecat si postul de prim-ministru. Si-a incalcat insa propriul tabu politic si a intrat in “monstruoasa coalitie” cu PSD-ul. Dupa alegerile prezidentiale din 2009, PD-L a iesit intarit, reusind readjudecarea postului de premier, de data aceasta fara a mai avea nevoie de PSD. Cu ajutorul UDMR, dar mai ales al parlamentarilor “tradatori” din PNL si PSD, PD-L controleaza atat puterea executiva, cat si in mare parte puterea legislativa.

EVZ, Călin Hera: Puşca şi cu Reaua lată

„Fanii serviciilor secrete propun noţiunea libertate bine controlată. Ideea e bugetată generos”.
Profitorii de criză sunt aceia care reuşesc să-şi sporească averile în tr-o perioadă de recesiune în care cei mai mulţi sărăcesc. Profitorul de criză nu e de condamnat, câtă vreme respectă reguli minime ale jocului. Până la urmă, averile dobândite în vreme de criză pot pune în mişcare energii care să acţioneze tocmai pentru ieşirea din această stare.

Adevarul, Ovidiu Nahoi: „Fuck the system!“

Sistemele abuzive mizează pe scârba oamenilor, nu pe reacţia lor. Partidele s-au transformat în oligarhii, în sisteme închise.
Până la mult-trâmbiţata reformă a statului, avem o siluire a democraţiei: respingerea unei candidaturi la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor, în Colegiul 1, Bucureşti. Remus Cernea este un cetăţean român şi dreptul lui de a candida ar trebui să fie garantat de Constituţie.
Ar trebui, dar nu este. Fiindcă legea electorală din 2008 spune: „la alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de lege”. Aşadar, mesajul politic e limpede: „alegerile sunt pentru noi şi partidele noastre, nu pentru nechemaţii din stradă“.

Jurnalul National, Victor Ciutacu are un editorial spumos in stilul sau: Să nu uitaţi niciodată, maneliştilor!

Observ – cu satisfacţie, recunosc – o mare iritare în rândurile elitiştilor portocalii de paradă. Oamenii se simt deranjaţi de alăturarea lor atât de discutatului fenomen al manelelor. Greşit! Favoritul lor a câştigat alegerile pe bază de manelişti şi adresându-se cu precădere votanţilor cu şcoală pe puncte sau, mai ales, fără. Toată campania electorală i-a fost croită, de nişte strategi inteligenţi, pentru targetul low class. Providenţialul a avut clip cu Văru’ Săndel, imn cîntat de Guţă, melodie de susţinere de la Salam şi s-a manifestat televizionistic, cu precădere, la Etno, Taraf şi OTV; plus la B1 . Înainte de Oreste şi după Andreşanca, în locul Magdei Ciumac şi peste rândul lăsat de Ogică la coada pentru sticla de-un milion sau greşesc eu ordinea, dar astea-s deja amănunte.

Romania Libera, Sabina Fati: De ce nu are Romania planuri de viitor

Romania nu are planuri de viitor pentru ca politicienii autohtoni au fost mereu pusi pe capatuiala. Pentru ca in fruntea tarii sunt trimisi de 20 de ani oameni care fac lucruri de mantuiala. Pentru ca de 20 de ani aceiasi lideri politici sau discipolii lor bine antrenati se opun cu forta schimbarilor, modernizarilor, alinierilor la lumea civilizata. Pentru ca de 20 de ani Romania merge inainte doar impinsa de la spate de Occident. Pentru ca de 20 de ani politicienii romani se pierd in intrigi politice, conflicte inutile
si razboaie personale.

Gandul, CT Popescu: Sherlock despre uciderea d-lui Holmes

Am mai învăţat ceva: când vezi în cinematografia de azi o creatură care te lasă rece nu dispera, căci următoarea te va dezgusta, şi atunci ce-ţi mai rămâne de făcut? Într-un timp record, colosul “Avatar” a fost dat jos de pe tronul încasărilor de dihania “Sherlock Holmes”. Mă plângeam că peripeţiile megatech ale puşcaşului Omaticaya pe planeta Pandora n-au reuşit să mă emoţioneze până la capăt? Acum, după ce-am văzut creaţiunea d-lui Guy Ritchie, le găsesc marea calitate de a fi reuşit să nu mă enerveze.




Posturi similare

Taguri: ::::::