Intalnirea

Faptul ca montezi antene satelit iti da posibilitatea sa cunosti foare multi oameni. Din toate categoriile sociale. Cu studii, sau fara, bogati sau saraci,buni sau rai, aroganiti sau saritori…

Venin mi-a zis intr-o zeara: “maine mergem la Aramis sa punem o antena. Am incercat eu sa o pun aseara dar nu am avut cum”. Am plecat pe la 8 dimineata si ne-am indreopta spre Gara  Progresu…  aproape de Bucuresti, dar totusi nu in Bucuresti… la cca 2 km.

Pe drum mi-a spus: sunt tigani dar niste oameni cumsecade, au o gradina frumoasa, ingirjita, mucitori… Il cheama Aramis pe baiatul care vrea antena… o sa vezi”. In curand aveam sa imi dau seama ca avusese dreptate. Nu mintise cu nimic.  Pe drum, la cativa pasi de casa lor n-am intalnit cu mama lui Aramis, o tiganca cam la 50 de ani al carei chip trada inca frumusetea tineretii. Imi pare rau ca la ora la care scriu randurile acestea nu imi vine in minte numele ei…

” sarut mana”, i-am spus noi,  “am venit asa cum am promis”, a adaugat Venin.

“buna ziua mama”, ne-a zis ea, “hai ca vine baiatul si barbatu-meu acuma…”

Am oprit masina in fata casei, langa un pom si am inceput sa scoatem trusele de scule, antena, cablul si ce mai aveam nevoie. Le-am dus in curte si intre timp a sosit nea Ion impreuna cu Aramis. Sunt agitati si ne arata in curte o teava de fier pe care vor sa fixam antena. Din pacate desi teava avea in pamant cam 1,5 metri ea se misca. Iar, asca cum am mai spus in alt post antena  satelit trebuie sa fie  foarte bine fixata…

Nea Ion are si el tot pe la 50 de ani , slab. E zidar si el si Aramis. Mai au inca 4 sau 5 copii aveam sa aflu mai tarziu cand ne-am intins la povesti. Din cand in cand mai vorbesc tiganste intre ei : “asa e limba noastra, sa nu va soperiati ca nu zicem nimci de de rau, sa scuza…”

Am privit cu atentie in jur. Venin avusese dreptate.  In curte se  intra pe o alee din dale de beton strajuita de flori: crini, galbenele, crizanteme si tufanici, trandafiri gablbeni, albi, rosii, la un capat al aleii o cala isi odihnea frunzele in soarele arzator. In spatele casei sunt pomi: corcodusi, meri, peri, gutui, pruni incarcati cu fructe verzi cu crengile aplecate pana ating pamantul.

Fantana din curte cu pompa da o apa racoroasa cu care seara este udata gradina. Casa batraneasca, din pamanet,  acoperita cu sindrila pe jumatate puterzita se invecineaza cu o alta cu etaj si balcon dar nu este terminata: nu are geamuri, ferestre… Doar zidurile si acoperisul. Nu se pot muta in ea inca…

” E prima casa facuta de tata” ne spune Aramis cu mandrie si respect fata de munca tatalui sau. Cea noua e facuta de el. Ajutat de parinti bineinteles. Aramis este mezinul. El ramane conform traditiei in casa parintilor.

Sub streasina casei vechi am gasit un loc unde am putea pune antena dar avem nevoie de 1-2 grinzi prinse de capriori ca  pe care sa fixam suportul antenei. Nea Ion alearga  dintr-un loc in altul, cautant printr-o gramada de lemne 2 grinzi potrivite. A gasit si il ajut sa le fixexe. E greu.  Grinzile si capriorii vechii carse sunt cam puterziti. ne chinuim dar incet incet merge….

Intre timp tiganca ne intreaba: “mama nu vreti sa va fac o cafea?”  Ei vreu, Venin nu: el nu bea cafeaua firebinte. In timp ce il ajut pe nea Ion cafeaua s-a racit. Ma duc sa iau o gura de cafea dar o bause Venin  :((

Pana la urma am fixat antena desi am avut nevoie si de cea de-a treia grinda.  Il parasc pe Venin  ca mi-a baut cafeaua. iar tiganca imi zice: lasa ca iti face baba alta. O refuz: “Daca aveati facuta as fi baut dar asa…. lasati”.  Venin s-a apucat sa completeze hartogaria… iar “baba” imi zice: “cat ai stat aici, beai de doua ori cafea. Hai ca ma duc sa fac”, si pleaca far sa ma mai bage in seama… .Nu am incotro si trebuie sa accept. Ne-am dus sa ne spalam cu apa de la fantana si tiganca ne-a turnat apa cu ibricul, ne-a dat sapun si prsop. Cum si eu si venin suntem rasi in cap ne-a turnat si apa dupa ceafa si ne-am spalat cheliile de praf…

S-a facut cafeaua, ne-a Ion ia si el una nevasta lui la fel si ne aprindem tigarile. Mai putin Aramis. “El nu fumeaza” ne spune tiganca tragand un fum. Fumeaza Malboro si ea si nea Ion. “Asa bucuroasa am fost cand Aramis a zis ca nu mai fumeaza ca toata ziua umblam cu bomoboane dupa el” ne spune razand… Incepe sa povesteasca. “Aramis nu are decat 8 clase. La ce buna atata carte maica? In 1990 cand eram in Germania erau cu noi in lagar si munceau la fel ca noi doctori, ingineri, profesori si nu le era rusine ca noi eram tigani si ei aveau carte. Munceau sa faca si ei un ban. Da’ noi ii mai intrebam asa.. cateodata : la ce ii ajuta scoala daca muincesc la fel ca noi ?”.

Venin intreaba: “de la ce vine numele Aramis? de la cei trei muschetari?”

” Daaaa! Cum sa nu” raspund si nea Ion si sotia lui intr-un gals. Eu continui: “v-a placut filmul?”. La care nea Ion mi-a dat o replica pe care o speram dar nu o asteptam: ” si filmul, dar si cartea lui Alexandru Dumas”. Si continua: “la noi la tigani e mai altfel cu numele astea. E mai diferit. Noi cand auzim cate un numle care suna mai deosebit pe ala il alegem”. Nevasta- sa spune: mai am un nepot il cheam Portos mai este un unchi al lui Aramis in cheam Atos. Nu e Dartanian. Dar daca face Aramis un  baiat asa o sa ii zicem… mai am o nepoata, vara cu Aramis o cheama Justitia…” ne-au mai dat cateva exemple de nume intalnite pe la tigani dar nu le-am retinut.

“Cel fel de tigani sunteti? Ce neam?” ii intreb.  Dupa fetele lor incurcate imi dau seama ca nu au inteles ce am vrut sa zic si continui: “ursari? ca lautari nu sunteti, nici caramidari…”

” Nici un neam. Suntem tigani romanizati”, spune tiganca cu mandrie in glas. Nu avem treaba cu neamurile lor. Noi muncim pe unde putem si noi. Nu ne intereseaza decat familia noastra.”  Ne povesteste apoi o poveste aproape neverosimila. Un nepot sua un vecin de al lor a muncit in Spania si acolo s-a impreietenit cu un spaniol. ” Atat de mutl a tinut spanilor la baiatul asta ca s-a mutat in romania. Si-a gasit de munca aici pe santier, a invata tiganseste

Venin scoate si el nasu’ din hartii si zice: “hai sa va spun un banc cu romani si tigani. Cica era doi vecini care aveau casele identice. Unul era roman si unul era tigan. scoate romanu’ casa la vanzare cu 100.000 euro si scoate si  tiganul cu 120.000. Se duce romanul la tigan si il intreaba:

– ma vecine, cu dracu sa pui tu  cu 20.000 de euro mai mult la casa cand ele sunt la fel! daca o puneai mai iefitn intelegeam dar mai scump?

– da vecine, am pus 20.000 mai mult ca tine. Dar eu nu am vecini tigani”

Am ras cu toti de banc. Am terminat cafeaua, am mai baut niste apa si am plecat spre Bucuresti lasand in urma o oaza de liniste si intelegere…

In loc de concluzii.

Am intalnit adesea oameni de caracter in mediile simple. Aramis – varul lui Portos si varul Justitiei, si toata familia lui sunt oameni simpli. De ei politicienii isi aduc aminte din 4 in 4 ani cand trebuie sa le cerseasca votul…Iar regizorii care fac filme despre tigani nu au habar de existenta acestor oameni. canalele de stori nici macar atat… Pntru ca ei nu fura, nu au palate cu turnulete, nu canta manele. Nici macar proxeneti nu sunt. Isi vad senini de viata lor, de munca lor, de copii. Isi traiesc fericirea si nefericirea multumindu-se cu putinl lor, fara sa ceara si fara sa se planga de nenorocirile de care nici un om nu este ferit.

Nu au habar de political corectness si nu au pretentia sa le spui rromi. ” suntem tigani” spunsi nu se simte nici o urma de umilinta in vocea lor. Nici de orgoliu. isi afirma identitatea de tigan, firesc, ca un status quo.

familia lui Aramis sunt alti oameni de caracter care m-au facut sa ii respect si amintirea orelor petrecute in curtea lor saracaciosa dar curata  va dainui in gandurile mele poate tot restul vietii…

Inainte sa inchei un singur lucru vreau sa il mai spun: punand eticheta de hoti tuturor tiganilor ii nedreptatim pe ceilati tigani cinstiti care muncesc cinstit.

epilog:

Acum cateva zile am fost la Venin si imi spune: m-a sunat varul lui Aramis, Portos, vrea si el antena… Poate am sa mai merg la ei. Sper sa fac si niste poze… Poate va avea o continuare acest episod…

link reclama Future Arcana

5 Responses

  1. foarte adanca,
    hm, astea cinci minute cat mi-a luat sa citesc postarea, nu le-as da nici pentru cinci ore de zapat prin cele 80 de canale dolce ! :)

Comments are closed.