favico…scriu postul acesta cu cateva luni mai devreme… Suntem in decembrie cu 2 zile inainte de Craciun dar ascultand piesa aceasta ma simt rascolit...
12 februarie 2001 este ziua in care am murit. Apoi am inviat si iar am murit.
In ziua aceea o tarfa pe care o credeam femeia vietii mele a facut un avort. Ar fi trebuit sa am doi gemeni. Atunci, odata cu copii mei, tarfa a avortat si visele mele, sperantele mele… am incetat sa fiu eu.

Imi amintesc cum eram odata… Aveam prieteni care erau studenti iar eu nu aveam nici liceul si mi-am spus: voi fi si eu student. Am ajuns student si am realizat un ONG: Civitas ’99. Am vrut sa termin un master si l-am terminat. Am vrut sa lucrez in Guvernul Romaniei si am lucrat… Am vrut ca studentii de la Facultatea de stiinte Politice sa faca practica in Parlament, Guvern, Ministerul de externe… si am reusit. Blestem ziua in care am facut acest ONG: prin el am cunoscut-o pe curva…Nu mai sunt cum eram. Nu mai sunt un luptator. Sunt doar un parazit al societatii. Blamat, injurat, criticat… Imi e sila de oameni dar mult mai mult imi e sila de mine…

Anii au trecut… I-am iertat tot. Inclusiv faptul ca inaintea mea se culcase cu cel mai bun prieten al tatalui ei. Mi-am spus ca este cu mine si doar asta e impotant. ea vroia insa altceva de la viata. Vroia masini, palarii, pantofi… fara ca sa munceasca pentru ei.

Nu stiu nimic de ea. Nu vreau sa stiu. Singura veste pe care vreau sa o aud despre ea este ca a crapat. Si, poate am sa merg sa ma masturbez pe mormantul ei. Ultima mea sperma pentru ea… Ultimul meu orgasm…