Ciutacu [Victor Ciutacu] a dat la liber un fel de leapsa: sa facem reforma presei pe net. Subiect incitant, zic eu, care merita dezbatut.

Nu am lucrat prea mult in presa dar am avut ocazia sa imi tocesc coatele prin redactii, sa imi rup pantofii mergand pe la conferinte de presa. Am fost pe la  diverse evenimente unde am putut  sa halesc moca potolul organizatorilor… Problima presei nu este ca are nevoie de reforma ci ca nu are cine sa faca acesta reforma. Zaiaristii? La foamea care e azi trag cu dintii de acest status  quo. Patronilor le convine de asemena cutuma care s-a instalat in ultimii 20 de ani in p[resa: facem bani  si din virgule daca se poate.

Ziaristii

Reforma presei? Nu voi aborda multe domenii. Am scris “pe economic” desi sunt absolvent de stiinte politice. Am remarcat insa un lucru. Tinetrii jurnalisti nu sunt pregatiti. Sunt plini de tupeu. Pun interlocutorilor intrebari scrise din redactie, nu sunt spontani. Multe intrebari sunt idioate. exemplu? Ziarizda care il intreba pe mecanicul de locomotiva daca circula ciu vioteza legala. Vaca habar nu avea ca in momentul in care mecanicul preia locomotiva primeste o diagrama in care se specifica cu ce viteze trebuie sa mearga pe traseu. Spun viteze pentru ca  trenul nu are viteza constanta nicidata. Dar avea tupeu si asta place sefilor din redactie. bleah…

Cred ca o mare gresala in presa este aceea ca reporterul este si redactor. El aduce stirea, el o scrie. Adesea prost. Am mers cam un an de zile la toate partidele politice la conferintele de presa si abia la sfarsitul anului am putut sa invat sa fac o stire. Initial transcriam dupa reportofon cuvant cu cuvant.

Personal sunt de parere ca daca un ziarist scrie pe economic este necesar un minim bagaj de cunostinte economice. daca scrie pe politic sa aibe habar macar de separatia puterilor in stat,  sa aibe cu el  legea electorala si sa doarma cu Constitutia sub cap. la investigatii… e bine sa stie macar cum functioneaza justitia: cine aresteaza, din ordinul cui, pe ce baza… Pula mea am intalnit o proatsa la Interesul public care intrebata cine are dreptul sa aresteze un om a zis: Politia!  Acum probabil e mare ziarizda.

Ce lipseste din presa romaneasca? Multe. Ziarele quality au renuntat la reportaj in favoarea piticilor si elevelor porno. . Formatorii de opinie – editorialistii  sunt angajati politic cu trup si suflet. Pentru asta au primit recompense. TRU sau Sever Voinescu sunt doar doua exemple recente. Sa nu uitam de Cozmin Gusa ajuns peste noapte secretar executiv al PSD. E drept ca omul se visa sef la SRI da’ nu i-a iesit pasenta nici cu Nastase, nici cu Basescu si nici cu Geoana [zvonul circul printre ofiterii SRI/SIE din 2002].

Patronatul

Patronii de trusturi de presa Mogulii dupa cum zice asa zisul presedinte, au facut aceste trusturi cu un singur tel: acela de  a-si apara intersele proprii. Unele politice, altele economice. Vedem in ziare cum pe prima pagina este atacat zile in sir un politician. Vezi cazul Nastase. Presa nu a fost deloc independenta in zilele in care politicianul pesedist era chemat la DNA. Patronii simtisera ca acestuia ii fuge terenul de sub picioare si au sarit sa pupe poala noul sef care inca nu isi aratase adevarata fata. Putine ziare au relatat neutru informatiile.

Investigatiile se deruleaza simplu. Nu stau acum sa dau exemple. Voi fi scurt. Ziaristul de investigatii se intalneste cu un patron. Care are meciuri cu alt patron. Ziaristul primeste materiale [unele reale], uneori si articolul gata scris, si bineinteles un mic cadou: telefon, sau bani. Sumele ajung la cateva mii de euro care se impart intre ziarist, redactorul sef si seful de departament. Investigatiile sunt doar polite care se platesc.De asemenea ziarustul de investigatii se poate intalni cu un politician. Care are interes ca un adversar al sau [uneori din propriul partid] sa nu promoveze. Este cazul  Ana Birchall. Cineva din PSD  a dat povestile alea. de udne stiu? am scri si eu 2 articole care au fost apoi predate alaturi de un plic cu bani si au fost publicate. Informatiile din articole erau reale insa in ziar ” nu aveau loc”. Loc care s-0a facut imediat ce a aparut suma. Individul care fusese atacat a reactionat. Cum? la supralicitat. A  negiciat cu patronu si a cumparat publicitate in alt ziar al trustului.  Iar la altul a facut un abonament de 1k exemplare pt 6 luni de zile. Plus ca a avut parte de un bonus: un interviu de 2 pagini. Totul era perfect legal si toata lumea era multumita.  Simplu nu?

Patronii fie ca erau Ringier, Vantu, Voiculescu, S. R. Stanescu sau Patriciu au cautat sa manipuleze mai mult sau mai putin opinia publica in folosul unui partid. Pe de alta parte, politicienii care nu au sub control televiziuni particulare cumpara aparitii la altele. La OTV fie ca e  vorba de emisiunea lui Dan Diaconescu fie ca e vorba de  Dimineata devreme aparitia costa. Piedone a platit pentru ca mai mult de un an sa apara la Dimineata devreme. tarifele se fixeaza in functe de nr de aparitii. Cu cat sunt mai multe cu atat scade tariful/apartie. Doar teparul Nati Meir s-a dus moca o data mintind ca o sa cumpere aparitii pentru 3 luni.

Va mai amintiti cazul Remes?   Lucram atunci la Interesul Public iar tipii de la investigatii faceau spume: ei scrisesera deja articolele. DTP-istul o machetase si se astepta ca secretarul de redactie sa dea “bun de tipar”. La o ora de varf insa, a aparut filmuletul ala. Era proba la dosar. Si a ajuns la TVR. Ziarele au pierdut in fata televiziunii teren. In curand vor pirde si televiziunile in fata internetului. S-a balmajit un pic prin presa cum de a ajuns filmuletul ala, proba la dosar, exact la TVR insa toata lumea stia ca fara ordin de sus nu ar fi aparut. M-a amuzat teribil zvonul ala care spunea ca ” un procuror sau ofiter de informatii frustrat l-a lasat sa scape in prese pentru ca ii era teama ca o sa fie musamalizata afacerea”. Serios?  De cand au constiinta procurorii DNA? Aia nu aresteaza decat la comanda politica. Si nu ma refer aici la cazul Becali ci la mai multe…

Se poate face reforma presei? Da. Insa exista conditia ca si publicul sa vrea  asta. In 20 de ani insa publicul s-a indobitocit. Nu stiu de ce am mereu obsesia profetiilor lui Ralph Dahrendorf despre societatile de Europa de est: pentru schimbarea mentalitatilor este nevoie de 60 de ani. Ei bine, am pierdut 20 din cei 60. In ultimii 20 de ani publicul a fost educat cu un anumit gen de presa.

Concluzie: aproape nimeni nu are interesul sa  faca o reforma a presei din romania desi ea este necesara. Patronatul a adoptat principiul “sex si sange aduc bani” dar si cu metodele descrise de mai sus,  Pentru ziaristi e mai comod sa dai copy and paste de pe agentie, iar publicul este precum cainele lui Pavlov: reflexele sale au fost formate. E greu sa ii faci pe romani sa gandeasca cand timp de 20 de ani ziarele au gandit in locul lor…

update: consider ca pentru economic am fost un ziarist extrem de prost intrucat nu era domeniul meu.

One Response

Comments are closed.