Pe 13 mai, în Aachen, cancelarul german Angela Merkel ne-a dat o mostră surprinzătoare a viziunii sale asupra Europei. Merkel a remis Premiul Charlemagne [Carol cel Mare] prim-ministrului polonez Donald Tusk, în mijlocul turbulenţelor financiare greceşti. “Criza monedei euro – a spus d-na Merkel – nu este o criză oarecare. Ci este testul cel mai important pentru Europa de la semnarea Tratatului de la Roma în 1957. Un test existenţial. Dacă nu-l trecem, consecinţele vor fi incalculabile. Dacă reuşim, Europa va ieşi mai puternică decât niciodată”.

Cea mai gravă ruptură din societatea românească a devenit cea dintre persoanele marcate de educaţie şi cele asupra cărora şcoala a avut un efect aproape nul sau, mai rău, un efect advers.
Noua “luptă de clasă” se dă între acea îngăduinţă pe care ţi-o dă buna creştere şi bădărănia de a sta cu picioarele pe masa publică. Între sfiala vulnerabilă a cuiva care citeşte şi scârţâitul paralizant al liniarului frecat de tablă. Între tocilari şi golănaşi, modestie şi paradă, între codiţe şi fiţe.

În familia Mucea – oare de la ce li s-o fi tras numele? -, doamna şi domnul s-au luat la întrecere încă din timpul nunţii. O s-avem curând un copil, a zis mândru domnul Mucea. Ba o s-avem câţi vrea femeia, a răspuns şi mai mândră de ea doamna Mucea. Păi, mai depinde şi de bărbat, a zis făcând cu ochiul spre naş domnul Mucea. Depinde pe dracu’, au scurtat la unison discuţia mireasa şi naşa.

Guvernul României a fost dat de premierul Emil Boc ca o pradă pe mâna grupurilor de influenţă locale ale PDL.
Tehnocraţii şi liderii naţionali au fost înlocuiţi cu parlamentari reprezentanţi ai unor cercuri de putere din teritoriu, din care fac parte afacerişti şi politicieni ai partidului de guvernământ.
Emil Boc a sacrificat guvernarea în interes public cedând presiunii aripii organizaţionale din PDL, adică a aceleia care are convingerea nestrămutată că rezultatele în alegeri reprezintă exclusiv o chestiune locală, de organizare şi de bani. Pentru aripa organizaţională, majoritară acum în PDL, este mai important cum votează cartierul X casă cu casă decât, spre exemplu, reforma în justiţie.

În România poliţiştii sunt bătuţi, profesorii sunt bătuţi, medicii sunt bătuţi. Şi la propriu şi la figurat. Bătuţi cu pumnul sau bătuţi de soartă. Săptămâna trecută a fost weekendul interlopilor şi al scandalagiilor! Un poliţist a fost băgat în spital, iar altul, împreună cu un jandarm, s-au văzut umiliţi în public de nişte “oameni de toată isprava” cărora voiau să le pună cătuşele. 3-0!