Adevarul: Ovidu nahoi- De ce supravieţuieşte Guvernul Boc

Soluţia la guvernarea Boc nu mai e în parlament, ci în societate.
Multă lume se întreabă astăzi dacă Guvernul Emil Boc va rezista moţiunii de cenzură. Ca şi cum acest guvern ar fi ţinut în viaţă de majoritatea parlamentară, de partidul de guvernământ sau de şeful statului. Mai degrabă, Guvernul Emil Boc este ţinut în viaţă de lipsa unei alternative credibile. Partidele de opoziţie nu reuşesc să se pună de acord nici măcar în privinţa unei viitoare formule guvernamentale, ce să mai vorbim despre program de ieşire din criză. Dar, mai mult decât atât, Guvernul Boc este ţinut în viaţă de lipsa de reacţie a unei societăţi lipsite proiectul în care să creadă.

EvZ: Horia Ghibuţiu – Şi dumneavoastră, Felix?

“Traiane, iar te-ai pitit?” Te-ai aştepta ca interogaţia să ţâşnească de pe prima pagină a unui ziar popular, într-o bună vecinătate cu un bust feminin făr-de-cusur. Fals!
Aşa se adresează Dan Voiculescu, vicepreşedintele Senatului, în spaţiul public, adică pe blog, preşedintelui României, Traian Băsescu.
Lipsa de politeţe nu e un capăt de ţară. Sigur, n-ar fi stricat un pic de cizelare, similară cu o atitudine conformă cu buna-cuviinţă, ţinând cont că Dan Voiculescu a crescut şi s-a educat în mahalaua Vergului. Şi nici nu era de bănuit că omul controlând un imperiu media s-ar mai împiedica în formule de politeţe percepute ca arhaice precum “Domnia ta” sau “Excelenţa ta”, dacă e să rămânem în registrul singular al persoanei a doua.

Jurnalul National: Tudor Octavian – Modă e tot ce se demodează

Se spune că artistul trebuie să meargă în pas cu timpul. Nu-i rău să mergi în pas cu timpul, numai că multe din imperativele zilelor noastre au viaţă scurtă şi ar fi să-ţi tot modifici mereu lungime pasului. Unii înţeleg îndemnul într-un sens mai restrâns: să fii în pas cu moda. Dar moda e şi ea ceva cu un autor, e creaţie. Modă, spune un aforism, e tot ce se demodează. Tot, dar absolut tot ce se cheamă astăzi “creaţie contemporană ” e o chestiune de modă. Nu se mai scriu pur şi simplu romane, ci romane cu un specific şi la modă.

Astăzi, instituţia e planetară şi produce pe bandă rulantă romane “de mare succes”, traduse în peste 40 de limbi. Livrându-le adică întregii planete şi gata traduse. Iar tu, biet autor român, te tot întrebi care o fi moda?

Romania Libera: Dam Cristian Turturica – De ce nu va putea salva Băsescu PDL-ul

Prăbuşirea încrederii populaţiei în PDL nu se datorează doar campaniei mediatice agresive duse de televiziunile oamenilor de afaceri isterizaţi că au fost tăiaţi de la porţia de bani publici cu care se învăţaseră. Şi nici doar liderilor de sindicat care dirijează protestele de stradă şi grevele după cum le dictează afiliaţiile politice şi interesele financiare. Şi nici doar refuzului unei mari părţi a funcţionarilor de stat sau pensionarilor de a accepta că România nu îşi mai poate permite un fond de cheltuieli publice cu mult mai mare decât taxele şi impozitele pe care reuşeşte să le adune de la firmele şi persoanele private.
Marea problemă a principalului partid de guvernământ este că foarte mulţi români nu cred că măsurile dureroase pe care statul le ia acum garantează că în viitor vom trăi mai bine. Că pilula amară pe care suntem nevoiţi să o înghiţim ne va însănătoşi. Că sacrificiile prezentului îşi vor găsi compensarea într-un interval rezonabil de timp.

Puterea: ALECU RACOVICEANU – Masoneria, cu un zâmbet… amar

Călăul îl pregătea pe condamnat pentru execuţie. Omul nu era agitat, dar profita de ultimele secunde de viaţă ca să se plângă cuiva.

Condamnatul: Ştii, eu sunt mason. Asta nu m-a ajutat în viaţă. Un frate m-a băgat în ceva şi, deşi îmi spunea mereu „Stai liniştit, totul se va rezolva”, am ajuns pe mâna unui procuror. S-a dovedit a fi şi el tot mason. Îmi spunea să stau liniştit, dar cazul meu a ajuns la un judecător. Am tresărit cu speranţă când mi-a spus „Te îmbrăţişez, va fi bine”… Şi, uite tot aşa, am ajuns aici.

Capital: George Butunoiu – Prostia nu dăunează profitului

Am vazut oameni care și-au vândut casele ca să plăteasca MBAuri scumpe, antreprenori aproape ruinați de firme de consultanță care i-au învățat ce și cum să facă, până în cel mai mic detaliu. Daca nu ruinați de sfaturi, atunci de onorarii. Cine își închipuie că, daca face totul ca la carte, atunci cu sigurață afacerea îi va merge ireversibil mai bine se poate înșela amarnic și îl poate paște o depresie. Tot ireversibilă. Clienții nu sunt nici pe departe atât de deștepți pe cât sunt ei prezentați în cursurile plătite cu mii sau cu zeci de mii de euro. Reacțiile consumatorului sunt la fel de greu de înțeles și de explicat ca acelea ale alegătorilor.