500 days of summer

Pe mcgogoo.ro  va publica Din cand in cand [adica atunci cand doreste] un vechi prieten: Marian Trifan.  Vrea sa scrie despre filme si carti.  Fapt care pe mine ma bucura. Va las sa ii urmariti o recenzie a filumului “500 days of summer”
Va invit sa vizionati un film superb: 500 days of summer – în traducere 500 zile de vara.

Chiar daca regizorul va va spune înca de la început ca nu e un film de dragoste, nu va lasati înselati: e mai mult decât un film de dragoste, e un film despre iubirea destinata si nu despre destinul iubirii. O poveste de dragoste aparent obisnuita între doi tineri care încearca sa se regaseasca unul pe celalalt în tumultul sentimentelor lor. Iubirea lor, pe alocuri presarata cu acte ratate de tip freudian, pare desprinsa dintr-o poveste psihanalitica (nu de tip clinic sa nu ma întelegeti gresit) ci mai curând dintr-o psihanaliza a destinului. Totul este frumos între cei doi chiar daca se întrevede de la bun început ca de fapt lipseste ceva, totul este suav si perfect chiar daca totul este departe de perfectiune(sau poate ca în dragoste nu trebuie cautata perfectiunea?), totul este facil, digerabil, totul merge cu pasi repezi spre o plenitudine a dragostei careia îi lipseste ceva. Ce am facut pâna acum? V-am enumerat o serie de propozitii si negatiile lor, ceea ce din punct de vedere logic constituie falsitate pentru ca o propozitie de genul iubirea este si nu este, constituie o propozitie falsa. Va amintesc de celebrul dialog platonic Parmenide. Este ceea ce a încercat si a reusit regizorul sa realizeze în acest film, sa puna pe pelicula o iubire care este si nu este în acelasi timp. Cum se poate rezolva o astfel de drama? Raspunsul e simplu: nu se poate rezolva pentru ca falsitatea este falsitate si nu adevar.

Iubirea nu este un dincolo de noi ci este o stare de spirit, este ceva uman si cade sub incidenta valorilor umane. A iubi înseamna a deveni mai uman nu a deveni zeu, sau un Dumnezeu (Spirit Atotputernic). Ori în 500 zile de vara iubirea aceea care nu se împlineste si care îi provoaca atât de multa suferinta personajului principal, nu este o abstractie a destinului implacabil caruia trebuie sa i se supuna, ci este pur si simplu falsa. Pentru personajul masculin din film, interpretat cu o magistrala acuratete de catre Joseph Gordon – Levitt, starea de pierdere este indisolubila, iar durerea este atroce. Iubise mult si castigase… experienta …de viata(zâmbesc desigur), pentru ca initial el a vrut sa o iubeasca asa cum doar DUMNEZEII pot iubi. Dar astfel de iubire nu este posibila unui om. În film atmosfera e exact ceea ce regizorul a vrut sa arate: o subtila stare conflictuala apare tot timpul si nu este conflict între cei doi, este un conflict între relatia lor si autenticitatea sentimentelor lor.

Daca vreti mai simplu el se îndragosteste…ea îl îndrageste dar parca intuitia feminina este mai aproape de realitate si ea nu-i poate spune “te iubesc”. E atât de simplu si totusi atât de complicat. Ea a avut nevoie de el ca sa îsi poata citi destinatia finala, iar el a iubit mai mult decât a trebuit.
De ce trebuie sa pierdem, ca sa învatam ce este castigul, de ce trebuie sa suferim mai întâi ca sa învatam ce este fericirea, de ce sa orbecaim ca sa ne putem vedea fetele la lumina, de ce facem lucruri de mântuiala ca sa învatam ce este datoria, de ce? Va invit sa vizionati filmul, este un film superb.

Official trailler:

httpv://www.youtube.com/watch?v=PsD0NpFSADM

linkuri:

500 days of summer IMDB link

500 days of summer Torrent