Povestea se petrece la Spitalul Municipal din Bucuresti. Banuiesc insa ca nici la alte spitale stituatia nu sta in mod diferit. Ai o ruda apropiata care a decedat in spital dupa ora 17.00. Nu poti fi anuntat pentru ca ” telefoanele sunt inchise la cabinetul medicilior iar noi asitentele si infirmierele nu avem acces acolo decat pana la ora 16.00…sau cat sunt medicii la serviciu.” Asa ca afili a doua zi. te suna pe telefonul fix de acasa, cand esti esti la serviciu desi au 2 numere de telefon mobil lasate la indemana.
“nu puteam sa dam telefon pe mobil” spune aceeasi asistenta. In sfarsit pt cca 300.000 nu stai la coada si iti aduce actele necesare semnate si parafate de catre “domnul doctor”. desi e ora 10.00 dansul abia a sosit la serviciu.
Mergi jos la morga. E surprinzator dar este curat si nu mai miroase. Cadavrele nu mai sunt intense pe jos ci sunt cuminti in firgidere asteptand imbalsamarea. Autopsierii, in halate albe manaca intr-o camaruta. Tot acolo cateva infirmiere leaga bani la batiste, iti vand prosoape, lumanari icoane “sunt sfintite mama le-am luat de la biserica, suntem si noi crestini” spune una. Mergi la un autopsier pentru ca ai nevoie de un certificat care sa ateste ca decedatul a fost imbalsamat. “Are cine sa o spele? si sa o imbrace” intreaba acesta. “Pai nu!” spui intrezarind deja ce va urma. “Imbalsamarea este gratuita suntem obligati sa o facem si nu va costa nimic, dar trebuie sa dam ceva la fetele astea care or sa vina sa o imbrace
(am uitat sa spun: sa mie imi murise o matusa – sora talalui meu care a avut grija de mine cat am stat si m-am chinuit prin facultate)
Remarc acel “sa dam”. De parca el ar da din banii lui…. de fapt cam asa si este. Trebuie sa dea din banii pe care el ii castiga negociind zilnic cu zeci de rude sume de bani. Acesti bani sunt ai lui . Munceste pentru ei… ma intreb cat isi ia el din suma… dupa cateva minute de negocieri convenim la 1 milion si jumatate desi a cerut 2 si jumatate. Surazator, cu banii in buzunar, ne spune sa ii aducem hainele, prosop si sapun. Am uitat de prosop. Mergem la infirmiere. “cat costa un prosop? intreb deja ingrozit de faptul ca banii se subtiau vazand cu ochii in buzunarul meu si asa destul de firav. ” 50.000, spune sec celalalt autopsier” Ma gandesc ca cu suma asta as cumpara cel putin 5 dintr-un “En gros”. Am uitat sa luam si patura. care trebie pusa in sicriu. Ma intorc si cupar una. 350.000. pentru ca tot am venit acolo iau si o iconita, si cateva lumanari. Am mai lasat inca 50.000.
… Ma gandesc ca oamenii astia nu vin la serviciu ca la un job unde trebuie sa indeplineasca in primul rand niste sarcini conferite de o fisa a postului, ci vin cu placere stiind ca seara pleaca acasa cu mai multe salarii in buzunar. Castigate intr-o singura zi… Morga este de fapt un SRL neoficial unde toti banii intra direct in buzunare…
Dupa cateva ore am revenit am luat-o pe matusa mea. Autopsierul imi intinde patura: “ati venti prea tarziu cu ea. O pusesem in sicriu deja”. Ne ajuta totusi sa o urcam in masina pe matusa mea, ajutat de un infirmier. Dam sa plecam dar acesta se uita cu subinteles. Am inteles. Bag mana in buzunar si ii dau 20.000. se uita cu dispret la ei dar ii ia. ridic din umeri si urc si eu in masina. Trebuie sa plec cat mai repede de aici. Vroiam sa cumpar o coroana de flori naturale costa 500.000 si nu mai am bani… iau una din flori artificiale cu 300.000 si imi fac singur curaj: “o sa reziste mai mult”…
Din martie 2005, data l-a care s-a petrecut povestea si pana astazi ma chinuie insa o intrebare: oare cate kg avea matusa mea?
ps: matusa a avut grija de mine si dupa moarte… poveste acesta mi-a adus premiul cel mare la Radio Infopro: 1200 euro.
Dumnezeu sa te odihneasca Tusica!