Citate din carte: Anais NIN – Incest

Romanul scris de Anais NIN – Incest face parte din Jurnalul dragostei  scris de Anais intre anii 1932 – 1934. In Jurnal scriitoarea isi exprima sentimentele, frustrarile, descrie relatiile cu sotul sau, cu amantii sai  totul culmanand cu o relatia incestuasa intre ea si tatal ei.

Cand am plecat l-am sarutat filial, fara sentimentele unei fiice. S-a aplecat si m-a sarutat pe gat.
A stat in prag si m-a urmarit mergand pe coridor spre camera mea, dar eu nu stiam. Inainte dea intra, m0am intors, asteptandu-ma sa il vad. Era retras in intuneric si nu l-am vazut. Dar el ma vazuse intorcandu-ma.
In dimineata urmatoare nu se putea misca din pat. Era disperat. L-am coplesit cu veselie si tandrete. Pana la urma i-am despachetat bagajele, in timp ce vorbea cu mine. […] Eu eram imbracata in neglijeul de satin. Orele treceau repede. Vorbeam si eu – i-am spus povestea cu biciuirea. Cand I-am descris cum stateam detasata si remarcam banalitatea scenei tata a fost uuit. Acest fapt parea ca atinge iar vreun izvor secret al propriei firi. O clipa a parut ca nu asculta, ca era absorbit in visul descoperirii sale – cum mi se intampla mie cu oamenii. Dar apoi a spus:
– Tu esti sinteza tuturor femeilor pe care le-am iubit.
Ma privea intr-una. A spus:
– Cand erai mica erau frumos facuta, formata. Aveai asa un dos cambre. Imi placea sa sa-ti fac poze.
Am stat toata ziua pe marginea patului sau. Imi mangaia laba piciorului.
Apoi a intrebat:
– Crezi in vise?
– Da.
– Am avut un vis cu tine care m-a inspaimantat. Am visat ca ma masturbai cu degete incarcate de nestemate si ca te sarutam ca un amant. Pentru prima oara in viata mea am fost ingrozit. Era dupa vizita la Louveciennes.
– Si eu am avut un vis cu tine
– Nu te percep ca pe fiica mea
– Eu nu te percep ca pe tatal meu.
– Ce tragedie. Ce ne facem? Am intalnit Femeia vietii mele, idealul, si e fiica mea! Nu pot nici macar sa te sarut asa cum as vrea. Sunt indragostit de propria fiica!
– Simt tot ce simti si tu.
Dupa fiecare din aceste fraze se lasa o lunga tacere. O tacere grea.
[…]
Tata mi-a cerut sa ma apropii. Satea intins pe spate si nu se putea misca.
– lasa-ma sa iti sarut gura.
M-a imbratisat. Ezitam. Eram torturata de sentimente complexe, dorindu-i gura, totusi temandu-ma, simtind ca eram pe cale sa sarut un frate, si totusi tentate – ingrozita si plina de dorint. Eram incordata. A zambit si a deschis gura. Ne-am sarutat si acest sarut a dezlantuit un val de dorinta. Eram intinsa deasupra trupului sau si cu sanul i-am simtit dorinta, tare, palpitand…
[…]
Cu o violenta ciudata, mi-am ridicat neglijeul si m-am intins deasupra lui
[…]
S-a golit cu totul in mine… si abandonarea mea a fost imensa, cu toata fiinta, doar acel sambure de teama care ma impedica sa am spamul suprem.