Confruntarea religiilor
La inceputul anilor ’90 amenintarile la adresa unei tari erau clasice. Acestea puteau sa vina doar din partea altui stat. In ultimii ani evolutia confruntarilor armate sa schimbat. Acum statele se confrunta cu alte tipuri de amenintari, iar dintre cele mai importante putem sa enumeram: terorismul, razboiul informational, crima organizata, fundamentalismul religios.
Daca initial terorismul era o problema interna a unui stat, astazi actele teroriste au din ce in ce mai mult implicatii internationale. Nu ne propunem sa epuizam subiectul, ci mai curând sa facem o scurta prezentare asupra acestei probleme.
Terorismul arab s-a accentuat in 1948, dupa ce statul Israel si-a declarat independenta. Astfel, confruntarea se desfasoara nu numai pe tarâm national, cât mai ales pe tarâmul religios. Avem dea face cu religia musulmana, pe de o parte, si cu religiile iudaice si crestine, de cealalta parte. Desi dupa atacul din 11 septembrie majoritatea statelor arabe si-au declarat sprijinul in lupta impotriva terorismului, acesta nu este necondit ionat. O serie de state sau opus si se opun interventiilor americane in Irak si Afganistan.
Intre lumea islamica si valorile democratice occidentale exista puternice contradictii. In timp, Islamul a aceptat o serie de valori ale Occidentului, precum democratia si economia de piata. Insa valorile culturale occidentale sunt cel mai greu de digerat de catre lumea islamica. Factorii care duc la o modificare a conceptiei culturale musulmane, nu vor fi implementati.
Au rezultat o serie de teorii care prezinta o posibila confruntare intre lumea islamica si cea occidentala. Asistam la o confruntare intre doua culturi, intre doua civilizatii, intre doua religii diferite.
Un posibil conflict al civilizatiilor islamica si occidentala in secolul XXI a fost prezentat de catre analistul politic american Samuel Huntington in cartea sa, Ciocnirea Civilizatiilor, conflict ce pune in pericol ordinea mondiala prezenta. Conflictul se desfasoara intre Occident, pe de o parte, si lumea araba, pe de alta. Conservator si traditionalist, Islamul neaga aproape toate valorile Occidentului. Drepturile si libertatile firesti in lumea occidentala sunt aproape de neconceput in Islam, care se bazeaza pe supunerea individului fata de Allah.
Pornind de la religie pot fi schitate noi amenintari pentru secolul XXI, printre care cel mai periculos ar fi fundamentalismul religios care, implicit, recurge la terorism in indeplinirea misiunilor sale. Pe langa acesta multi analisti prognozeaza pentru acest secol un nou val de miscari nationaliste antiglobalizare, o recrudescenta a criminalitat ii organizate si a proliferarii armelor de distrugere in masa, toate acestea sustinute de un razboi informational detaliat, care invadeaza toate canalele de comunicare si care adeseori bruiaza informatia, transformând-o in noninformat ie.
Datorita emigratiei unei mari parti de populatie araba in Occident, tarile occidentale se confrunta cu noi acte teroriste, mai violente, având in vedere, in principal, faptul majoritatea statelor sau coalizat impotriva acestui flagel. Faptul ca pentru prima data din 1945 Rusia si Statele Unite sunt in aceeasi tabara arata ca problema terorismului incepe sa fie tratata cu seriozitate, dar este si o recunoas- tere a slabiciunii lor in fata acestui flagel.
A luat amploare si de la bombe artizanale si simple asasinate, terorismul ajunge sa devina pentru unii o profesie. Automobile capcana, avioane deturnate, bombe vii – sinucigasi care mor odata cu victimele lor, rapirile de persoane, sunt o parte din arsenalul de astazi al teroristului. Practic razboiul – pentru ca totusi e terorismul este o forma de razboi – nu are granite.
Asupra acestei probleme nu sa cazut de acord. Nu exista o definitie clara, unitara a ceea ce inseamna terorism. Nu exista o legislatie la nivel international care sa prevada sanctiunile asupra acestui flagel, nici instrumentele necesare combaterii si prevenirii. Faptul ca unele state (membre ONU) sprijina terorismul si au ca politica sprijinirea unor organizatii teroriste, ingreuneaza acest proces.
Confruntarile dintre umanitate si terorism – fie ca e vorba de organizatii, fie ca e vorba de state teroriste, se desfasoara pe cinci arene: politica si diplomatica pe plan international; militara, informationala si de propaganda (sociologic, moral, psihologic), media, si ultima cea economica.
In ceea ce priveste definirea termenului de terorism, analistii au cazut de acord in cateva puncte. Sa facut o distinctie intre terorist si luptator pentru libertate (Insurgenti) intre terorism si miscari revolu- tionare (miscarile de eliberare nationala). S-a acut observatia ca: „un luptator pentru libertate nu arunca in aer autobuze cu civili, nu ia scolari ca ostateci”,
Pe scurt, pentru insurgenti tintele lor sunt exclusiv militare, pe cand teroristii au drept tinta populat ia civila. Esenta terorismului este violenta sau amenintarea cu violenta, iar scopul principal al actiunilor teroriste este unul politic. Observam ca teroristii, in actiunile lor, incearca sa capteze atentia opiniei publice. Nu putine sunt cazurile cand actinile teroriste au monopolizat buletinele de stiri. Explicatia este data de faptul ca presa este mult mai receptiva in ceea ce priveste moartea unor civili nevinovati.
Rapirile de persoane din Orientul Mijlociu nu sunt acte ale unor insurgenti: cei rapiti sunt civili. Nici acte de rapiri care au ca scop doar obtinerea de bani: rapitorii obisnuiti cauta sa nu mediatizeze actiunea lor. In scimb teroristii au cautat mereu sa atraga atentia presei si au urmarit mediatizarea actiunilor lor, prin gesturile lor manipuleaza opinia publica.
(Influent, 2005)
