Cu maghiarii in armata.
LE: acest post l-am scris pe facebook in urma cu un an cand un imbecil a vrus sa faca un viral pe youtube pretinzand ca nu a fost servit cu mici romanesti in secuime.
Am facut armata intre 1990 si 1991. Am avut colegi din toate regiunile tarii si toate nationalitatile: romani, turci si maghiari. Si ne-am inteles foarte bine.
Am avut un “biban” maghiar din Harghita il chema Miklos.
Nu stia o boaba romaneste cand l-au incorporat. sau stia maxim 5 cuvinte: “Da”, “Nu”, “bine” si “ce faci”
Multi cand le spun chestia asta, imi zic “nu cred dom’le ca nu stia romaneste… se prefacea!“
Nu, nu se prefacea. Abia stia sa citeasca cateva cuvinte in maghiara pentru ca nu avea decat 2 clase. Venea dintr-o famile de tapinari (taitori de lemne), de la 12-14 ani nu stia decat sa urce muntele si sa taie lemne. Nu era prea inalt in schimb avea o forta extraordinara. Ridica o haltera de peste 80 kg asa cum ridicam noi o perna. Bineinteles ca printre primele cuvinte romanesti invate au fost injuraturile si il auzeai de cel putin 10 ori pe ora zicand “pula mea” dupa care radea singur.
Istvan era total opus. Tot biban. Slabut, cu ochelari. Vorbea o romana impecabila citea si scria la fel de bine si in romana si in maghiara si in franceza. Discutam despre carti si autori si jucam scrable impreuna.
Andras, alt biban, era cocosat. La propriu. Facea, asa cum era o vorba in printre militari “armata in locul altuia“. Cu siguranta cineva daduse o spaga ca sa amane armata (era obligatorie atunci) si cum numarul de soldati trebuia completat il luasera pe bietul Andras ca sa fie la numar. Era bland nu vorbea foarte bine romaneste dar nici maghiara pentru ca avea si un defect de vorbire. Nu rezista la instructie si tacit (de la comandant de batalion pana la ultimul fruntas sau “veteran”) il lasam sa faca mai tot timpul de platon pe timpul zilei. L-au lasat la vatra mai devreme cu 6 luni. spre bucuria multora dintre noi.
Pal era leatul meu. Tofan Pal. Era cel mai inalt din plutonul nostru. Foarte inalt: 2,11 m. Tatal lui era roman iar mama unguroaica.
Cand l-am auzit citind prima data in romana i-am zis ca desi se mai poticneste citeste destul de bine iar el a ras: “citesc la fel de prost si in romana si in maghiara”. De la el am invatat primele cuvinte in mahiara iar cand eu sau el nu aveam tigari ceram unul altuia in maghiara pentru ca daca aflau ceialti ca avem ne lasau in 2 zile fara ele. Cand e venit din prima permisie a venit cu ranita si o geanta plina de apa minerala Borsec. De acolo era el. 30 sau 40 de sticle de apa minerala! Sticle nu PET-uri… desi era mare tot nu reusesc sa imi imaginez cum a putut sa care atata greutate!
Mi-am amitit de ei pentru ca aproximativ un an am mancat impreuna o paine si impreuna cu ei am invatat ca nu ca tatal meu avea dreptate cand imi repeta de zeci de ori pe saptamana: “Tigan, Ungur, Turc, Rudar … tot om este! Tot ca mine rasufla si tot ca mine merge in doua picioare”
