Editorialele de Luni [11]

Cotidianul: Cristian Parvulescu – De ce am mai avea nevoie de democraţie?

Democraţia nu prea trezeşte afecţiunea oamenilor. Cu ardoare şi emoţie se poate vorbi despre patrie ori neam, despre strămoşi sau eroii fondatori, despre dreapta credinţă, eventual despre umanitate, dar nu şi despre democraţie.
Iar situaţia aceasta nu e de azi, de ieri. Şi nu criza economică generalizată şi consecinţele sale sociale şi politice au generat tendinţa. Pentru unii, membri ai intelighenţiei de tradiţie conservatoare sau politicieni pragmatici, neîncrederea în democraţie este expresia credinţei în adevărul absolut al sentinţei platoniciene privind incompetenţa şi cecitatea demosului. Cum să dai putere unor ignoranţi? Poporul trebuie îndrumat, manipulat, dar nu crezut. De aceea i se şi indica permanent drumul pe care trebuie să o ia. Dar şi pentru mulţi dintre ceilalţi, cei care nu au aderat la vreo „şcoală” sau „clică”, şi care nu au prejudecăţi, democraţia rămâne vagă, goală de conţinut, într-un cuvânt, neatractivă.

Jurnalul National: Razvan Barbulescu – Un proiect naţional: dreptul la bordel

În ani de criză, şi mersul politicienilor la curve poate deveni proiect naţional. Cum să-ţi construieşti argumentele iniţiativei parlamentare? La fără frecvenţă, prin corespondenţă? Cum să studiezi profund prostituţia dacă nu în pat cu duşmanul? Prinşi în plină documentare, doi parlamentari PD-L au dat excursiei XXX rigoare ştiinţifică.
Între chemarea entuziastă a unui student “Ura şi la curve…!” şi analiza fenomenului de către omul politic, diferenţa este de esenţă. Primul o face pentru el. Al doilea pentru naţiune. Spre binele tuturor. Al elevilor, al pensionarilor, al profesorilor, al medicilor, al ţăranilor, al mamelor, al economiei, al bugetului, al întreprinzătorilor mici şi mijlocii etc.

EvZ: Mirela Corlățan – Mânuirea Complexelor Neamului

PF Daniel este cel mai eficient întâistătător şi, cel mai important, singurul de până acum care reuşeşte să vorbească pre limba turmei sale. Nu, vă rog să nu căutaţi urme de ironie în această afirmaţie doar pentru că o parte a presei s-a isterizat în ultima perioadă după ce a avut „revelaţia” mamutului ce va domina Bucureştiul în curând.
Este o concluzie cât se poate de serioasă la care ajunge oricine urmăreşte nu neapărat activitatea patriarhului în ansamblu, ci fie doar şi subiectul construcţiei Catedralei Mântuirii Neamului. Fără inhibiţii şi fandoseli, Patriarhia a dat săptămâna trecută o replică de un realism feroce celor care încearcă acum să se opună construirii catedralei: „Lamentaţii tardive şi nejustificate”.

Romania Libera: Dan Cristian Turturica – O noua “Romanie libera”

In urma cu 20 de ani, ziarele romanesti isi traiau momentul de glorie. Reflexia tiparita a unui moment exceptional devenise un element esential vietii. Oamenii se uitau in ziare ca sa-si aminteasca cine erau cu adevarat. Nu s-au vandut in primii ani dupa Revolutie mai multe kilograme de portocale, cartuse de Kent, blugi, Jelibon si sahariene la un loc decat ziare. De multe ori nici nu mai ajungeau pe tarabele difuzorilor de presa. Se vindeau, calde, la propriu, direct din camioanele care le aduceau de la tipografie.
Intr-o singura zi din ianuarie 1990, am vandut in Gara de Nord, impreuna cu un coleg de facultate, 5.000 de exemplare dintr-o revista meteorica, nu-mi mai amintesc nici numele, care avea un singur element de atractie: Ceausescu a fost bigam! A fost? Habar nu am.

Gandul: Marius Nitu – Renunţ la pensie. Unde semnez?

Unde dai şi unde crapă. Ministrul Economiei vorbeşte despre pensii şi pensionari atât de bine încât încep să plângă salariaţii. Adriean Videanu declară, rece şi dur ca o bordură de marmură, că cine îşi doreşte pe viitor o pensie mai mare nu trebuie să mai aştepte ca statul să îi garanteze acest lucru, ci trebuie să îşi asume riscul şi să-şi facă o pensie privată. Cum ar veni, statul îşi va lua mâna de pe tine la bătrâneţe, angajatule, cât mai eşti tu angajat. Dar acelaşi stat, prin glasul ministrului Muncii, încearcă să-i convingă pe salariaţi de necesitatea măririi treptate a vârstei de pensionare până la 65 de ani, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.

Adevarul: Ovidiu Nahoi – Prostia cu „lefurile nesimţite“
Un stat nu poate fi performant cu angajaţi aduşi de la coada vacii.

În faţa mea stă premierul Georgiei, Nika Gilauri. Deşi i-ai da mai mult, nu a împlinit încă 35 de ani. Vorbeşte cu entuziasm despre ţara lui. Despre faptul că au reuşit să iasă din recesiune, despre cei 1.000 de kilometri de şosele modernizate anul trecut, în plină criză, pe banii organismelor financiare internaţionale. Sau despre cei 100 de kilometri de autostradă. Îţi povesteşte despre cele cinci taxe valabile în ţara lui. Cinci, faţă de peste o sută în România! Sau despre faptul că un funcţionar de la frontieră este concediat dacă un vizitator nu intră în Georgia în mai puţin de trei minute. „Facem legi simple, iar funcţionarul nu are cum să le interpreteze după bunul plac. Asta elimină corupţia”, spune el.