Pensiile au crescut aberant. Aparatul de stat, bine plătit şi complet iresponsabil în faţa cetăţenilor, a fost supraîncărcat prin angajări din rândul clientelei partidelor. Milioane de români au beneficiat de o asistenţă socială de care nu aveau nevoie.
Sărac sau bogat, statul îţi băga în buzunar alocaţia pentru copil, îţi oferea sprijin financiar la căsătorie, îi dădea copilului tău un corn (necomestibil) şi un pahar cu lapte (adesea expirat) şi îţi cumpăra trusou pentru nou-născut.
===
Cotidianul: Cornel Nistorescu: Actorul, bomba şi salvarea României
Duminică, Traian Băsescu a mai ieşit o dată la presă pentru a apăra onoarea Fondului. Nu străinătatea ne-a impus condiţii. Ar fi păcat să judecăm greşit FMI! Noi ni le-am băgat singuri pe gât considerînd că aşa suntem înţelepţi. Declaraţia de ieri a preşedintelui bate în cuie un adevăr indiscutabil: măsurile sunt produsul instituţiilor româneşti. Ele dau măsura celor care ne conduc. Inclusiv a lui Traian Băsescu! Adică statul român nereformat, comunist în structură şi în comportamentul celor care au urmat funcţionarilor lui Ceauşescu, socoate că vom progresa dacă fiecare pierde ceva din salariul său.
==
Adevarul – Ion Cristoiu: Cine i-a făcut pe comunişti glorioşi
Partidul Comunist Român şi-a asumat revolta de la Griviţa ca un moment glorios al istoriei sale.
În luna mai, revista „Historia” consacră un număr substanţial de pagini unui moment despre care s-a vorbit enorm înainte de 1989, pentru ca după, timp de 20 de ani, să nu se mai vorbească aproape deloc: evenimentele de la Griviţa din 1933. Semnez în acest dosar articolul principal: „Griviţa 33 – o diversiune a lui Carol al II-lea?” Una dintre concluziile acestui material, sinteză a unui studiu mult mai larg, pe care-l voi publica într-o carte, e următoarea: revolta de la Griviţa a fost o mişcare de protest provocată de cauze socio-economice reale: de la măsurile de austeritate ale Guvernului, confruntat cu un deficit bugetar uriaş, până la corupţia înspăimântătoare care domnea la nivelul conducerii Atelierelor şi al conducerii CFR.
=====
Puterea – LIDIA MITCHIEVICI – Băsescu: “Eu te-am făcut, eu te omor”
În această dimineaţă vom afla concluziile misiunii FMI, dacă măsurile luate de Guvern îi satisfac pe experţi, astfel încât să ne mai dea încă o pomană (impropriu spus pomană, dobânzile usturătoare la cele patru tranşe, plus una în devenire vor demonstra contrariul). Traian Băsescu a reiterat ieri subiectul stopării evaziunii fiscale şi al contrabandei după ce, joi, aproape că i-a somat pe Vlădescu şi Blaga, catalogându-i drept “responsabilii din Guvern”. Să nu fi ştiut preşedintele că descoperirea faptelor economice cade şi în sarcina procurorului general? De ce se aduc critici de-abia acum? În Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează o secţie numită a Doua sau de Urmărire Penală şi Criminalistică, ce are în atribuţii tocmai cercetarea unor asemenea infracţiuni. Traian Băsescu are dreptate; chiar aşa, unde sunt dosarele economice din România?
=======
Jurnalul National – Victor Ciutacu: Arc peste timp: exterminarea grasului
Holocaustul, cea mai mare rană a istoriei recente a omenirii, a debutat, pe palierul propagandei media, prin declararea evreului drept dăunătorul gras care se hrăneşte hulpav prin împilarea germanului care munceşte. Am văzut recent astfel de mostre de creativitate facsistă la Muzeul Holocaustului şi m-am îngrozit.
În România anului 2010, duşmanul poporului a fost decretat, generic, prin vocea întâiului bugetar al ţării, bugetarul. Indiferent dacă e funcţionar, medic sau profesor, el, bugetarul, este grasul, pe care-l ţine în spate slabul împilat, adică orice angajat în domeniul privat. Şi, pe cale de consecinţă, trebuie suprimat. Numai că execuţia este de tip economic, de tip “scapă cine poate”.
========
RL- DAN CRISTIAN TURTURICA: Toate pânzele jos!
De ce ţine Băsescu să se implice direct în gestionarea acestui moment dificil, când ar putea să se retragă în definiţia comodă a instituţiei prezidenţiale şi să încuviinţeze sfătos căderea Cabinetului Boc? Dincolo de scenarita inevitabilă în astfel de momente, două variante par
plauzibile. Prima este că Traian Băsescu vrea să demonstreze că poate fi şi un bun premier. Dacă va reuşi să stabilizeze economia şi să o repună pe creştere într-un asemenea moment, demonstraţia nu va fi uitată uşor şi va conta la încheierea mandatului de preşedinte.
Cealaltă explicaţie ţine de viciul său fundamental: nu ştie să navigheze în ape liniştite. Simte că trăieşte doar când se află în furtună. Iar asta este cu adevărat furtuna perfectă.