ma gandesc de ceva timp la tema blogului care urmeaza… nu am sa il termin nicodata pentru ca dorimtele unui om sunt multe… fiecare din noi avem vise si idealuri… unele se implinesc, altele dispar de la sine odata cu trecerea anilor iar la altele renuntam cu buna stiinta cuprinsi de realism sau pesimism…
am ajuns la varsta cand nu imi mai doresc decat un singur lucru… pe care am sa il spun abia la final…
so…
cand eram mic visam mereu sa am un cal… am visat de asemenea sa am televizor asa cum aveau niste vecini… visul acesta s-a implinit cand aveam cam 6 ani… cel cu calul niciodata… este una din dorintele la care am renuntat. imi doream sa iau premiul intai dar nu stiu cum se face ca nu luam decat 3 sau mentiune… dupa aceea nici mentiune nu am mai luat. Am visat ca voi intra la Liceul Militar… dar nu am intrat…
Am ajuns la alt liceu si mi-am dorit apoi sa nu am corijente. Nu am avut decat la matematica. Pe care o uram la propriu… datorita ei nu mi-am indeplinit o alta dorinta… aceea de a trece in treapta a doua si m-am dus, spre dezamagirea parintilor, la scoala profesionala… mi-am dorit apoi sa intru la seral si am intrat insa nu am reusit decat sa fiu exmatriculat din cauza absentelor… mi-a dorit sa intru din nou si am intrat insa de data acestea nu m-am mai prezentat deloc… mda… mi-am dorit sa nu fiu data afara de la munca din cauza absentelor nemotiovate… nu am reusit… apoi mi-a dorit ca Ceausescu sa cada… si a cazut… mi-am dorit sa ma angajez in mina si mi-a iesit…
Travka – Inger sedat
Asculta mai multe audio diverse
In armata mi-am dorit, ca toti oltenii, sa fiu gradat. Am reusit pana am fost degradat… mai apoi m-am angajat in armata si mi-am dorit sa avansez. Nu am reusit decat sa fiu trecut in rezerva pentru abatari grave de la disciplina militara… Mi-am dorit sa ma angajez cu carte de munca dar toti nu iti ofera decat conventii civile sau la negru.
Mi-am dorit sa termin dracului liceul… si am reusit. la 26 de ani. Mi-am dorit sa intru la facultate. Am intrat exact asa cum am visat: ultimul pe lista. Apoi, cateva saptamani mai tarziu speriat ca nu ma voi putea intretine in facultate, am dorit sa iau bursa de merit. am luat… mi-a dorit timp de 2 ani camera la camin ca sa nu mai lucrez noaptea… si in anul 3 de facultate am primit. dormisem pe la mucna… pe la prieteni, pe mese in facultate… eram obosit si imi doream un pat al meu… am dorit sa intru la master si am intrat asa cum am vrut in primii 3… mi-am dorit sa fac doctoratul dar… am ratat trenul si acum in gara mea nu o sa mai opreasca niciunul…
mi-am dorit sa fac un ONG pentru studentii din facutatea mea si l-am facut (Civitas ’99). mi-am dorit sa raman in acest ONG pana la 99 de ani dar dupa 2 ani si jumatate totul s-a rasturnat…
Am dorit ca femeia pe care o iubeam sa imi faca copii… nu a vrut. mi-am dorit sa raman cu ea… dar nu am reusit.
apoi am cunoscut o alta femeie… mi-am dorit sa ma respecte. si m-a respectat. mi-am dorit sa ma inteleaga si m-a inteles… mi-a dorit sa ma accepte… dar nu m-a acceptat… am respectat-o totusi pentru ca era diferita de tot ce cunoscusem… am vrut sa ramanem prieteni… am ramas… si timp de 2 ani am dorit ca vom relua totul dar… mi-a spus ca sunt o parte din trecutul ei pe care vrea sa o uite… si a reusit.
mi-am dorit sa ajut oameni si pt. asta sa primesc macar odata pe an un telefon de la ei… probabil au pierdut nr. meu de tel si adresa de e-mail. Am vrut ca prietenii sa ma ajute macar cu o vorba buna … dar au obosit… si eu am devenit pentru ei o povara…
Am vrut sa am o familie, un job unde sa fiu respectat ca om, unde sa nu fiu platit la limita subzistentei… dar… nici acestea nu mi-a reusit..
Mi-am dorit sa nu imi dea nimeni sfaturi ci sa vina cu propuneri concrete… dar nimeni nu are niciodata decat promisiuni…
Mi-am dorit sa nu cad prada resentimentelor, sa beau… sa nu ma droghez… si am reusit…
Am uitat insa ce inseamna sa fii om… sunt lipsit de bucurie… de ura de tristete… sunt un android… sunt un indiferent. nu imi mai pasa daca sunt ranit … daca sunt fericit… am ucis in mine mila, ura, dragostea, bucuria, invidia… a ramas doar dispretul fata de tot ce ma inconjoara. Imi este o sila cumplita de mine insumi in primul rand…
De curand am sperat ca voi reusi sa redevin om… insa anii in care m-am inchis incetul cu incetul in carapacea mea si-au pus amprenta si… nu am reusit nici de data aceasta sa ma ridic la standarde de care am uitat de ani de zile…
……………………………………………………………………..
… si, constient de inutilitatea mea in acesta lume nu imi doresc nimic. Poate ca sa mor cat mai curand in somn… nestiut de nimeni…
jkd aka McGogoo September, 2006