Dupa batalie
ostasul mergea ostenit catre casa.
Avea mainile amortite si
ochii uscati il usturau.
Ar fi dormit! Neintors…
Dar dusmanul
Era inca aproape…
Visa…
Un pat cald si o cana de vin.
Nu-i era dor de casa, de nevasta, de copii.
Doar de odihna. …
Un copac stingher ii iesi in cale…
isi lasa scutul si lancea rezemate de trunchi.
Isi imbratisa genunchii si
Isi lasa capul pe ei
Inchinzand fericit ochii,
Nestiind ca
Nu-i va ma deschide…
Niciodata…
(1998 noiembrie)