Luxul Culturii, cultura luxului

Pasajul Universitatii. Aştept un fost coleg de facultate. În stanga şi în dreapta mea sunt doua anticariate alături de un stand de ziare. Puţin mai încolo un bar. Pe geamul unuia din anticariate un anunţ: “Aici orice carte 10.000 lei“. Din mers zăresc şi câteva preturi la bar. O cafea 25.000, un ceai 17.000. Mesele barului nu sunt toate ocupate, şi, lângă geam la una din mese, zăresc două tinere cu câte un pahar de răcoritoare în faţă. Arată bine şi le privesc puţin mai insistent. Au mâinile şi gâtul încarcate de bijuterii de aur. Sunt îmbracate în mod sigur în haine “de firmă”, şi deşi ele sunt înăuntru, simt parcă un miros puternic de parfum scump.

Colegul întarzie şi intru în anticariat. Se găsesc şi carti bunicele la preţul e 10.000. Mă uit şi la altele şi, mă întreb dac ă cifrele scrise cu creionul pe coperta interioară semnifică preţul sau un numar de telefon mobil. Un album de artă costă peste 7.000.000 iar o enciclopedie pe undeva pe aproape. Imi au seama că accesul la cultură a devenit un lux şi imi amintesc de primii ani de facultate cand cu gentile doldora de cărţi căutam câte un local mai ieftin cu bere la halbă, şi discutam despre ultimul articol al lui Pleşu sau ultima carte scrisa de Patapievici. Apoi, în decursul anilor, banii s-au împuţinat şi noi ne vedeam din ce în ce mai rar la o terasă, tot mai rar la şcoală pentru că mulţi dintre noi lucram, dar carti cumpăram din ce în ce mai puţin.
Vedeam cu totii cum o serie de publicaţii e cultura îşi reduceau tirajul în timp ce noi reviste cu pagini color şi de o calitate grafica extraordinară dar cu un con ţinut absurd apăreau pe piaţă la niste preţuri astronomice. Cărţile au devenit un lux, filmele la cinematograf sunt o raritate, şi din fericire ne-a mai ramas (pentru ca timp?) Cinemateca. Îns ă faptul că mai toţi studenţii lucreaz full time, nu mai reusim sa ajungem la cursuri, iar singurul lux pe care ni-l mai pemitem este iesirea la o terasa din campus…
Şi, ca şi cum toate aceste nu ar fi suficiente, esti invadat zilnic de tot felul de troglodiţi, in discotecă, pe stradă care dacă nu în mod direct cel puţun îţi sugerează prin hainele la ultima modă, cu maşinile lor că în zadar înveţi: le ce îţi foloseşte? Banii reprezintă puterea. Datorită lor eşti apreciat, ba chiar şi mai deştept.

Colegul meu a venit, a fost la anticariat să discute pentru o posibila angajare dar este student şi studentii nu sunt acceptaţi. Rămânem un timp între cele două anticariate. Văd că cele două fete au iesit din bar şi se îndreaptă chiar spre noi, şi nu ne putem abţine să nu le admiram formele care te îndemnă la gânduri păcătoase. Undeva, în străfundul sufletului meu răsare o speranţă. Dar… nu, fetele nu intră în anticariat, ci se opresc la standul de ziare răsfoind una din zecile de reviste pentru femei. În cele din urmă cumpară o alta care are şi o mostră de parfum. Eu am ajuns la un consens cu colegul meu, şi am luat unul “Dilema” iar celălalt “22”, şi plecăm să căutam un loc poate o terasă ieftină unde să rasfoim revistele şi să vedem ce mai scrie…

(Revista Noua, oct. 2002)