Moartea ideologiilor. Spre un nou ev? (1)

Celebrul Francis Fukuyama scria despre sfarsitul istoriei.  Actuala criza mondiala aduce atat democratiile cat si statele totalitare in fata unei dileme care ii face pe multi sociologi, analisti politici i economic, filosofi sa isi puna intrebari legate de moartea ideologiilor.

De-a lungul istoriei au existat diverse curente filosofice. In timp ce unele, care au radacini in gandirrea contractualista, promovau statul minimal, altii precum Spencer si mai tarziu Marx au sustinut necesitatea unui stat maximal, care sa intervina in toate domeniile vietii sociale, economice si sociale.

Economie de stat vs economie privata

Anul 1917  a dus la aparitia unui stat comunist: URSS. Cu toate ca dorea cu ardoare  desfiintarea proprietatii private Lenin, confruntat cu foamea care decima tanara Rusie Bolsevica a fost nevoit sa adopte NEP – Novaia Ecomonica Politika – ca solutie pentru a scoate tara din marasmul in care se zbatea. In curand URSS a scapat de foamete si a aparut o noua clasa sociala: chiaburii. Tarani gospodari si instariti care prodiceau hrana necesara Rusiei societice. Acestia au scos Rusia din foame si au permis redresarea economica. IOn anii 30 insa Stalin  insa a distrus noua clasa infiintand cohozurile, iar in doar cativa ani milioane de rusi au murit la propriu de foame – peste 7 milioane numai un Ucraina.

Inceputul anilor 30 au demarat insa cu o criza economica fara precedent pentru economia capitalista. rand pe rand SUA, Anglia, Franta, Romania,  (unul din cele mai dezvoltate stade europene in anii 30), Italia , Germania, Spania au cunoscut declinul economic. URSS a fost singururul stat nefactat de criza datorita izolarii economice.

Criza economica a deschis culoar politic miscarilor totalitare (cf Hanah Arendt) Dictatorii au ajus la putere in Germania – Hitler, Italia – Mussolini, Spania – Franco, Portugalia – Salazar. Cativa ani mai tarziu avea sa izbucneasca un carncen razboi mondial care a antrenat in el statele lumii.

La sfarsitul razboiului URSS a impus regimuri comuniste in Europa de Est,  si a sprijinit infiintarea altora in Asia, Africa si America de Sud.

Astfel s-au dezvoltat cele doua tipuri de economie si doua scoli de gandire economica.  Fiecare scoala a venit cu propriile argumente prin care sa sustina superioritatea sistemului economic propus. Adeptii liberalismului economic spuneau ca piata este reglata  singura de o mana invizibila.

Economisti de stanga, nu doar din statele comuniste sustineau interventia statului in economie. In conceptia lor statul intervine, in mod continuu, asupra functionarii economiei prin masuri de reglementare sau financiare pentru a fixa regulile jocului si pentru a corecta deficientele acestuia. Tot statul este si producator si distribuitor ale bunurilor, serivciilor si veniturilor.

Un alt astpect important: politica economica sa impletea cu cea sociala.  Un automobil era vandut la suprapret pentru ca pretl medicamentelor sa fie scazut. Si, ca sa fiu clar am dau exemplu : O  masina dacia costa in anul 1989 70-80.000 lei in timp ce Ampicilina costa 12 lei. Valorea reala a lor era insa cu totul alta: Dacia era evaluata la cca 25.000 lei in timp ce  Ampicilina ar fi costat 90 lei. Astfel, statul recupera  costurile medicamentelor tripland pretul  autombilelor.

Concomitent: Economie de piata si protectie sociala

Suedia este , deocamdata singura tara care a propus ca modalitate de guvernare conceptul de Stat al bunastarii generale -Welfare state: un stat in care este incurajata initiativa privata, sunt aparate si garandate drepturile individuale ale cetatenilor,  iar statul are menirea de a-si proteja toti cetatenii, rolul sau fiind acela de a asigura, pentru toti cetatenii primele doua nevoie situatie in baza piramidei lui Maslow (despre care am mai scris pe aici) – nevoie de hrana si adapost.

Ce-i de facut?
Vladimir Ilici Lenin a facut celebra acesta sintagma in 1902. Vrand nevrand insa cu totii ne intrebam de cateva ori pe zi “ce e de facut?”. Probabil ca in fata crizei si politicienii se intreaba ce ar mai fi de facut. Cei responsabili cauta solutii impreuna cu consilierii lor  dar si cu adversarii politici: sunt constienti de fragilitatea pozitiei lor politice si  ca atare  in mod firesc se pun in slujba binelui general.

China este iarasi o enigma pentru multa lume. Dupa unificarea cu Hong Kong (1997 )  s-a vorbit de conceptul “o tara doua sisteme” dar si de faptul ca  Republica Populara Chinza reuseste sa impace economia de piata cu dominatia partidului unic iar multi analisti politici, adepti ai teoriei ca economia de piata este un sine qua non pentru pluripartidim s-au grabit sa trambiteze imanenta prabusire a regimului comunisc in China. Teoria lor se pare ca fost data peste cap deoarece  se implinesc 20 de ani de la Tien-a-Men si deschiderile initiate atunci nu i-au mai facut pe chinezi sa se revolte impotriva regimului comunist. Partidul comunist chinez a deschiz granitele, a finanta chinezi sa deschida mici firme de import (de marfa chinezeasca) in alte tari cu sume de pana la 10.000 USD, a incurajat plecarea la studii in tarile capitaliste. Rezultatul? China este una din cele mai putine tari afectate de criza si este singura care si-a propus crestere economica in 2008.

Cum sa nu iti vina sa razi cand vezi magnatii capitalisti incercand sa patrunda pe piata chineza  fara succes intrucat costurile unui automobil produs in China  este de 4-5 ori mai mic decat al unuia produs in occident iar perofmantele sunt identice?

Ce solutii are occidentul in fata crizei? Lumea se schimba. Probabil ne confruntam cu moartea ideologiilor. Daniel Chirot a publicat in urma cu cca 15 ani Societati in schimbare , Samuel Huntington a scris  The Third Wave iar  Alvin Toefler vorbea si el (din alta perspectiva) de valuri ale schibarii…

Am sa revin intr-un post viitor despre ideologii si semnificatia lor in istorie. Pana una alta trebuie sa ne intrebam “ce-i de facut”…

Scorpions – Wind of change [versurile pe Poezie de Betie]

Scorpions – Wind of change
Asculta mai multe audio Muzica »