Urmarit de umbre

Nota: post scris de Scafandru
Salut in primul rand, ca noi romanii suntem obisnuiti sa fim politicosi chiar si cand ne arde foamea in stomac (nu e si cazul meu). Sunt nou in domeniul blogurilor dar pentru a impartasii anumite idei nu iti trebuie mare lucru decat putin timp si inspiratie.
Acum ca am gasit acel timp necesar m-am decis sa fac primul post adevarat ca blogger. Titlul Suburban philosophy mi-a placut si am incercat sa inteleg la ce se refera. Fiecare on are propria lui filosofie, unii care sunt mai scoliti pot, sa zicem, combate cu fraze si propozitii pompoase, cu termeni academici care iti incruciseaza neuronii si ii fac sa se intrebe unu pe altul la sfarsit oare ce a vrut sa zica. Ei bine filosofia de suburbie este filosofia omului simplu, a omului de rand si asta e cea mai placuta pentru mine. Sa auzi un batran povestindu-ti despre viata , dar un boschetar, sau un om de ultima speta? Acolo gasesti cel mai mult adevar spus dintr-o sinceritate uimitoare si asta te face sa ai indoieli si sa te intrebi mai mult , sa iti doresti sa descoperi mai mult. In ziua de azi in Romania se traieste greu, oamenii cu greu mai pot face fata datorilor si totusi ceva ii mana; Speranta. Omul cat traieste spera. E ultimul lucru care i-a mai ramas si se agata de asta cu disperare, cei mai slabi cedeaza si se catalogheaza resemnati, renunta la lupta si se lasa in voia sortii.
Eram mic cand a fost revolutia din ’89, dar inca imi aduc aminte bine bucuria de pe fetele oamenilor, si singurul lucru care imi trecea prin cap a fost sa imi intreb mama dupa ce mi-a explicat ceea ce se intamplase, daca acum voi putea manca mai multe banane. Da si pe mine ma face sa rad acum cand imi aduc aminte,dar un copil de 8 ani alte griji nu avea decat acele banane dupa care tanjea. Speram la acele fructe asa cum multi spera acum la un trai mai bun , sa castige la loto sa scape odata din acest vartej care ii targe mai la fund sau ultima posibilitate cauta sa evadeze peste hotare. Multi au facut asta inclusiv eu , scarbit de ceea ce era in jurul meu. Remediul si rezolvarea solutiei a fost sa incerc marea cu degetul in strainatate, si mi-a reusit.
Cat am fost in tara am sperat si eu ca oricare altul la ceva mai bun, am avut rabdarea necesara si m-am zbatut, nu am mai facut fata si m-am resemnat, am cedat si am recurs la ultima solutie. Nu mi-am mai vazut tara de 3 ani si imi lipseste si incerc sa gasesc o rezolvare sa ma pot impaca cu mine insumi. Imi doresc sa fiu acasa si sa pot castiga ca aici, sau sa imi pot permite viata de aici acasa. Dar nu se poate si asta ma enerveaza ca sunt neputincios si trebuie sa merg inainte pe aici pe unde mi-am ales drumul sau am fost fortat sa il aleg.
Nu imi place politica si nu vreau sa o inteleg, mi se pare o mascarada si un teatru fatarnic la care spectatori suntem noi restul. Toti suntem satui de promisiuni care nu se mai adeveresc provenite de la sarlatani care ne-au adus la sapa de lemn ca natiune,suntem in cadere libera si nu e nici o plasa jos ca sa ne opreasca. Suntem un popor care facem salturi mortale pentru supravietuire sus la trapez fara corzi de siguranta si din pacate multi esueaza a mai ajunge pe partea cealalta.
Incet speranta se va stinge in toti si cum spunea un poet, nu imi mai aduc aminte cum se numeste:
“ramane doar ce nu ramane, un lucru vechi prin noul rost
s-a dus de-acum neintamplatul, si-i prea departe tot ce-a fost”
httpv://www.youtube.com/watch?v=KT32u5VdG5A
Asta inseamna sa fi neputincios si sa iti doresti sa iesi din impas.
Noroc !