Destin nedefinit…
Sunt frunza purtata de vant
Menit sa nu am odihna pe pamant
Sunt norul alungat pe cer,
Ma-ntreb:”De ce oare nu pier?”
Sunt paiul de ape purtat,
De fericire, niciodata cautat
Sunt puf de papadie efemer
Ma intreb: “De ce oare nu pier? ”
Sunt ceara topita de soare,
Pribeag, prin lumea schimbatoare.
Sunt piatra crapata de ger
Ma-ntreb:”De ce oare nu pier?”
Sunt ghiata topita de foc
In viata fara de noroc.
De ce traiesc? E un mare mister…
Ma intreb:”De ce oare nu pier?”
De nimeni niciodata iubit…
Ashtept linstit al vietii sfarshit.
Lovindu-ma mereu de un zid de fier,
Stau si ma intreb:
“DE CE OARE NU PIER???”
ian. 1998
One thought on “Destin nedefinit…”
Comments are closed.
Erai suparat pe viata asta cand ai scris versurile,stiu ce simti am scris si scriu si eu,mai ales in momente de astea.Acum mai nou mi-am canalizat energia versurilor spre o persoana:))cam vulgar dar….isi atinge scopul::)Apopo imi place mult stilul tau,cat despre twitt:) am dat si eu vre-o 2,3 link-uri pe acolo:) erau spre anumite pagini:)
Romania Comica