McGogoo’s Hell: Suburban philosophy
Aberatii nocturne, rime bolnave, versuri murdare si ganduri perverse
Noua Dada imi face un repros. Chiar ma gandisem ca astazi , 15 ianuarie, la 149 de ani de la nasterea lui Eminescu sa ii dau tributul meu. Pun aici versurile mele preferate, care imi sunt un moto in viata de ani de zile:
Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.
PS: pentru alti curiosi: nu stiu cand o sa am chef se scris poezie…
Comments are closed.
Bravo!!! Frumoase versuri! Ca si cele din “Eminescu n-a existat” (una dintre poeziile geniale ale lui Marin Sorescu).
Versurile astea mi se par foarte drăguţe. Sunt scrise pe statuia de lângă teiul lui Eminescu (pentru cine este din Iaşi) şi de fiecare dată când trec pe acolo mă duce cu gândul la statura noastră umană şi la faptul că toţi suntem nemuritori şi întodeauna reci (probabil).
Astă seară văzând o statuie (a lui Eminescu), în noapte lângă câteva lumânări aprinse mai mai să mă apuce frisoanele. Asta-i viaţa.
Eu nu-nteleg cum face articolul asta link la blogul meu. Asa-mi zice WP. Ma rog… necunoscute sunt caile.
@BR :
plugin NoFolow cand comentezi aici mai mult de 5 ori (parca asa l-am setat), pluginul asta linkuieste. si wp+google vad asta.
in schimb ii ignora pe cei care posteaza doar sa faca spam.
il prefer pe asta decat pe DoFolow care forteaza google.