Lucian Blaga

În marea trecere Soarele-n zenit tine cântarul zilei. Cerul se dãruieste apelor de jos. Cu ochi cuminti dobitoace în trecere îsi privesc fãrã de spaimã umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagã poveste. Nimic nu vrea sã fie altfel decât este. Numai sângele meu strigã prin pãduri dupã îndepãrtata-i copilãrie, ca un cerb…

Cuvântul din urmã Arendas al stelelor, stravechile zodii mi le-am pierdut. Viata cu sange si cu povesti din maini mi-a scapat. Cine ma-ndruma pe apa? Cine ma trece prin foc? De paseri cine ma apara? Drumuri m-au alungat, De nicaieri pamantul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu canele si cu sagetile ce mi-au ramas ma-ngrop,…