De ce ajung in frunte cei pe care ii desconsideram?

Intrebarea aceasta mi-am pus-o mult timp: cum se face ca tot felul de nulitati ajung sa ne conduca. De ce in fruntea noastra ajung indivizi pe care ii desconsideram? Raspunsul nu l-am gasit in cartile citite (desi cunosteam dictonul lui Hobbes: Homo Homini Lupus) ci privind emisiunea Surviver de la AXN.TV.

Mereu, in ultima faza, ajung sa fie eliminati cei mai buni iar premiul de 1 milioan dolari se duce la cineva care il merita mai putin decat cei eliminati inaintea sa.  Explicatia este simpla: in firea noastra sta sa aruncam cu pietre in valori, in oamenii de calitate, considerand ca este normal sa ii invidiem, sa le sapam groapa si sa incercam sa le luam locul.  Desi ii desconsideram pe unii optam pentru un nonfactor, pentru un fariseu, desi suntem constienti ca nu face doua parale, pentru ca seamana cu noi. Si il preferam pe cel care calca pe cadavre pentru a ajunge in frunte  deoarece speram ca  folosind aceleasi tertipuri vom ajunge sa il detronam si sa ii luam locul.

Am jucat Lineage II cam 4 ani. Si acolo am remarcat cateva ciudatenii. Desi fiecare clan are un lider nu el este cel care conduce ci  clanul. In timp ce mergeam la siege, la mass pvp,  la un  Raid boss mergeam dupa party-ul meu destul de rar, in general mergeam in aceeasi ditrectie in care  mergea marea masa a jucatorilor.  Un lider de alianta, Ionutz pe numele sau real, avea obiceiul sa strige: “Sheeps” in momentul in care observau ca party-urile, clanurile se indreptau in directii diferite si nu urmareau Ally leader-ul.

Asadar ne comportam ca oile. Fara sa ne dam seama facem aceleasi alegeri pe care le fac cei din grupul nostru, votam asa cum voteaza ei si arareori ne schimbam optiunile. Asta este inca o explicatie a faptului ca ajung sa ne conduca indivizi pe care ii dispretuim. Marea masa voteaza  nu conform unor principii clare, nu in  baza unor valori proprii ci in urma  unor convingeri si valori straine dar cu care ajung sa empatizeze in timp. Ne regasim mai mult sau mai putin si in manelisti, si in politicieni corupti, si in miliardarii de carton. Si suntem gata sa le acceptam defectele doar pentru ca undeva in subconstientul nostru rezomam cu ei si pentru ca speram ca la un moment dat sa ajungem in locul lor.