Editorialele de Luni[6]

Dupa o lunga pauza rubrica Editorialele de luni revine. E drept cu unele lipsuri intrucat o serie de ziare au cam disparut… dar asta e economia de piata damboviteana. Cine face camopanie cui trebuie, sau este dispus sa mearga in pierdere merge mai departe.
Evenimentul Zilei: Horia Ghibuţiu – Ce se mai dă în ţara care stă la rând:

Cade un om de pe un bloc, ajungând jos viu şi nevătămat, pe picioarele lui. Instantaneu, în jurul său se strânge o mulţime de gură-cască. Unul dintre aceştia, ajuns mai târziu, îl întreabă chiar pe protagonistul minunii: „Fiţi amabil, ce se dă aici?”. „Nu ştiu, că acum am picat şi eu”.
Ne-am amintit de acest banc tipic românesc în timp ce priveam cozile imense, formate la sfârşitul săptămânii, pentru vaccinul împotriva gripei noi
. Însuşi şeful statului a calificat întâmplarea apelând la înţelepciunea populară: „Dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă!”.

Jurnalul National: Adrian Paunescu – Ei ne omoară ca să ne salveze

Lider curat, prin prea multele băi de mulţime, pe care le făcea anul trecut, preşedintele Băsescu lipseşte din peisaj, la ora apăsătoare a veştilor proaste. Ne-a pricopsit cu un guvern, de sub apăsarea căruia nu vom scăpa vii, şi acum tace.
Multe şi felurite nenorociri ne încercară pe noi, românii. Am trecut prin războaie pustiitoare şi prin păci bolnave. Ne-au încercat bolile fiecărei etape istorice şi am suportat privaţiunile fiecărui regim politic.

Curentul: Iulia Nueleanu – Mintea de pe urmă

N-a trecut nici măcar o lună de când democrat-liberalii i-au invitat pe liberali la guvernare şi aceştia i-au tratat cu un refuz votat în unanimitate, spre mândria lui Crin Antonescu, cel care s-a îmbătat cu iluzia solidarităţii partidului în jurul său. Astăzi, când aburii euforiei electorale au dispărut definitiv sub gerul Bobotezei, mulţi liberali constată că refuzul a fost o prostie şi că indiferent cine e prim-ministru îţi e mult mai bine să ai măcar un picior în guvern, că tot mai pică ceva la masa negocierilor politice.

Ziare.com: Ioana Ene – Bugetul, intre populism si lipsa de viziune

Nu cred ca exista guvernant care sa nu vrea sa dea bani poporului. Este cea mai sigura metoda de conservare a capitalului electoral si de asigurare a realegerii.
Asa ca atunci cand un politician aflat la putere spune ca nu poate da, el chiar trebuie crezut. Dar nu e suficient sa spui “nu am”, trebuie sa spui si cum o sa faci sa ai pe viitor, adica trebuie sa dovedesti viziune.

Romania libera: Noi anchete anticoruptie. Ei, si ce daca?

Ultimele zile din 2009 si primele din 2010 au debutat in forta in ceea ce priveste stirile din zona luptei anticoruptie: miliardarul Costel Casuneanu este anchetat pentru trafic de influenta in acelasi dosar cu senatorul Catalin Voicu si judecatorul Florin Costiniu, Radu Mazare este cercetat de DNA intr-o noua cauza, pentru un contract de peste 800 de mii de euro incheiat de Primaria Constanta cu o televiziune privata, iar fugarul Omar Hayssam, prins in Siria, va fi adus in tara sa faca puscarie.

Adevarul: Andrei Crăciun – Moartea coboară în strada

A fost la început o ştire de agenţie, evident, străină. Ştirea s-a făcut articol de ziar, iar un colecţionar de articole de ziar care a stat mai mulţi ani pe un bloc de gheaţă, un extremist de centru şi un scriitor inegalabil, a încheiat cu această istorie o carte: „Într-o noapte de sâmbătă, pe una dintre şoselele statului Wyoming din Statele Unite, David Hauffsteter, 25 de ani, avu o pană de benzină.
Termometrul arăta un ger de -20 grade Celsius. După 11 ore de semnalizare, departe de orice aşezare omenească, David scrise la repezeală pe o bucată de hârtie: «Am aşteptat 11 ore ca măcar un om să se oprească. Nu mai pot îndura frigul. Şi maşinile trec fără să-şi încetinească viteza.» Apoi scoase din cutia de lângă volan un revolver calibru 22 – un tip numit în argoul american: «prietenul de sâmbătă seara». Şi trase”.

Gandul: Cristian Tudor POPESCU – Cine sunt următorii ziarişti?

Mulţi au sărit în sus şi au aprobat cu ochii umezi de plăcere suprimarea din doi în doi a parlamentarilor promisă în sloganuri de campanie. Sau l-au crezut pe actualul premier când spunea că a fost doborât prin moţiune de cenzură pentru că luptă împotriva “pensiilor nesimţite” ale aceloraşi parlamentari. Un biet preşedinte al Asociaţiei Pensionarilor declara chiar că asta e soluţia ca să fie bani pentru pensiile oamenilor.
Singurul efect concret al hăulelilor de mai sus a fost câştigarea alegerilor de către promisionari. Nu-i a bună să te veseleşti când un guvern condus autocratic se năpusteşte asupra unei categorii sociale, pentru simplul motiv că nu aparţii acelei categorii. “Ce, eu sunt parlamentar? Să-i belească, domne, fie la ei acolo, că merită, îmbuibaţii dracului!”