Avem un ciolan. Cum il impartim?
Analistul politic Dan Pavel in editorialul sau de astazi din Ziua propune pentru dezbatere Dilema ciolanului.
am sa citez doua paragrafe pe care imi propun sa le comentez:
“…In literatura de specialitate, se face distinctia intre “office-seeking parties” (adica, mai pe intelesul celor de mai sus, partide care sunt preocupate exclusiv de cucerirea puterii, de “ciolan”) si “policy-oriented parties” (partide ale caror prioritati sunt punerea in practica a politicilor de educatie, sanatate, mediu, aparare, salarizare etc. de natura a servi binele public). in pofida stereotipului omului simplu, in anii din urma, oricine a fost la guvernare a fost obligat sa intre in categoria “policy-oriented”, pentru ca altfel nu eram primiti nici in NATO, nici in UE, nici nu realizam crestere economica, nici nu reformam mai multe domenii cheie si nici nu s-ar fi schimbat la fata zeci de mii de localitati, din toate regiunile si judetele tarii. Restituirea proprietatii, garantarea ei constitutionala, condamnarea comunismului, deconspirarea Securitatii ca politie politica, reforma justitiei si multe altele nu tin de politica ciolanului. Cine nu vede lucrurile acestea, cine nu vrea sa le recunoasca, ori e prost ori e rau intentionat…”
[…]
“…In orice minister, in orice oras, comuna si judet, in contextul crizei mondiale, situatia este de asemenea natura incat politicienii sunt obligati sa faca exact ceea ce mentalitatea omului simplu refuza sa admita – politici in folos public. Vor face, pentru ca nu au incotro. Intrebare: pentru ca-si fac treaba, trebuie sau nu sa inchidem ochii cand se recompenseaza singuri?”
Profesorul de stiinte politice Dan Pavel are dreptate insa doar pe jumatate. Partidele au fost in oarece masura orientate spre nevoile cetateanului insa cu o conditie: cei care au opus in practica politicile publice, politicieni aflati in functii importante din administratia publica, au facut ceeea ce trebuia de nevoie:
a – constrangerile UE si NATO
b- atunci cand au avut de castigat si ei o cota parte din ciolan.
Nu. Nu trebuie sa inchidem ochii. pentru ca se recompenseaza singuri. Daca au fost alesi sa faca o treaba – spre binele cetatii, ei nu au de ce sa primeasca recompense: a fost un act benevol si care presupune sacrificii personale. Daca vroiau recompense materiale – sau de alta forma, de ce nu au intrat in afaceri? Asta se intampla insa doar in teorie. Pentru ca intotdeuna practica…
Asa ca, d-le profesor pana la urma dilema politicianului roman este constanta de aproape 20 de ani: Avem un ciolan. Cum il impartim? Cu cine? Pe de o parte firava societate civila ii trage de maneca , Europa e cu ochii pe noi… iar pe de alta parte “si gura mea trebuie sa mananca ceva”… Ah… din cand in cand, la alegeri isi aduc aminte de alegatori… si pentru ca politicile bune (dar de nevoie) facute pentru alegator nu il mai conving pe acesta “prefer sa ii dau 5 milioane si un miel”. Si astfel apare un acord tacit intre alegator si ales: iti dau acum 4 ani nu ai treaba cu mine. Si eu (alesul) si tu (alegatorl) stim ca daca s-ar putea, in acesti 4 ani de mandat nu as face nimic pentru tine… iar daca fac, o fac pt ca imi ramane si mie din ciolan si in plus ” da bine la PR” iar peste 4 4 ani vin iti mai dau niste bani, un cal, o vaca daca e nevoie… si totul decurge frumos in dulcele stil romanesc.
Intebarea mea: ce se vor face acesti politicieni daca cei care nu voteaza vor alege o alta forma de protest? Daca vor apela la Libertatea negativa. Aceea de a spune NU ?
