Basescu e jucator

Inca din 2004 cand a fost ales, Traian Basescu a afirmat ca doreste sa fie un presedinte jucator. Pana acum nu s-a dezmintit: este un jucator. Si nu un jucator oarecare ci unul foarte bun pe scena politica romaneasca. probabil cel mai bun in acest moment. Nu cred ca are adversar. Ce ce nu stiu este cat din acest succes se datoreaza consilierului sau de imagine Felix Tataru si cat charismei lui Basescu.

Si cu toate ca este un jucator, Basescu a jucat mai mereu la cacialma. Nu a avut nici o carte cu adevarat mare in  mana sau in maneca dar a lasat aceasta impresie si mereu adversarii sai politici au muscat momeala pierzand de fiecare data.

Un pic de istorie politica

Desi poate parea un paradox, pot sa afirm ca PD a fost mereu in opozitie inca de la infiintarea sa. As vrea sa fac o paranteza si sa incerc sa explic. Giovani Sartori a dat definitia partidului santaj. Care este acesta? Partidul santaj nu este la putetre, dar intr-un echilibru parlamentar fragil, cand nu exista un partid majoritar, partidul santaj isi impune propriile initiative legislative in schimbul sprijinului parlamentar. Alegerile din 1992 au trimis PD (se numea FSN), condus in acea perioada de Petre Roman, pentru prima oara in Parlament ca partide de opozitie. Incepand cu anul 1996, an in care a intrat in la guvernare alaturi de Conventia Democrata PD, s-a comportat insa pe scena politica ca un partid de opozitie  adica partid santaj desi e afla la guvernare! Si-a santajat partenerul de guvernare – CDR-  fara sa renunte insa la posturile de ministru. In perioada 2004-2008 a procedat la fel santajand partenerul de guvernare PNL -ul pana cand tariceanu s-a saturat sa fie scuipat si le-a tras scaunele de sub cur pedelistilor…

Pozitionandu-se mereu ca partid de opozitie, facand fronda tot timpul, bucurandu-se si de popularitatea lui Basescu, PD a urcat in sondaje ajungand in anul 2006 sa treaca de 50%. Numai ca PNL, devenint intre timp adversarul sau numarul unu, nu s-a lasat intimidat si a rezistat atacurilor PD conduse (se mai indoieste cineva?) de jucatorul Basescu.  Abia in campania pentru alegerle parlamentare, PD si Basescu si-au dat seama ca nu are rost sa mai atace PNL-ul intrucat liberalii s-au indarjit in a-l apara pe Tariceanu (chiar daca nu au fost mereu de acord cu el) , vazand atacurile impotriva sa ca un atac asupra PNL, ca la o amenintare la pierderea identitatii.

Fac o paranteza:  A nu se uita ca PD a fost un partid de stanga. A trecut pe dreapta cand a observat ca in Romania nu exista un partener pentru popularii europeni. Si aia ca fraierii au pus botul. Fac un mic pariu: Berceanu nu stie cu ce se mananaca nici acum doctrina populara. Si nu doar el…

Se stie ca Stolojan, dupa renuntarea la sefia partidului, a pierdut si suportul majoritatii liberalilor care vazusera in el sansa de a urca pe scena politica. A trebuit sa paraseasca PNL impreuna cu mentorul sau Valeriu Stoica (acesta nu si-a ascuns niciodata simpatia pentru PD si nici dorinta de fuziune intre cele doua partide) si cu multi alti liberali, fondand un nou partid a carui durata de viata nu a fost mai mare de 1 an in final fuzionand cu PD. Contrar a ceea ce se afirma  eu continui sa cred ca PD a fost la putere in ultimii ani. Asta deoarece PNL nu i-a inlocuit in totalitate pe membrii PD (L) din fruntea diverselor agentii guvernamentale, consilii de administratie la intreprinderile de stat, prefecturi cu proprii reprezentanti, ci cel mult i-a trecut undeva in esalonul 2.

Scenarii si negocieri… preelectorale, electorale, si postelectorale

Numirea lui Stolojan in functia de premier al Romaniei, de catre presedintele Basescu nu surprins pe nimeni desi multi s-au indoit de asta intrucat Basescu anuntase ca Stolojan este “doar una din variante”. Era doau un bluf al jucatorului Basescu. S-au lansat tot felul de scenarii  legate de numele noul premier, de noile coalitii care s-ar putea forma (ciudat ca prea putine prevedeau cu certitudine o alianta PSD + PDL ).

Alegerile din 30 noiembrie au inaugurat un asa zis scrutin uninominal, fapt care a dus la o viciere la votului. Practic alegatorii au votat tot partide chiar daca au pus stampila pe un candidat. Alegerile au dus insa la o mare transformare pe scena politica: in Parlament au intrat doar 4 partide politice: UDMR, PSD, PD-L si PNL. Am sa explic si de ce UDMR nu poate fi numit partid santaj cu toate ca la prima vedere si el pare: reprezentantul politic al maghiarilor a participat la guvernare, incepand cu 1996 dar si-a respectat obligatiile administrative care ii reveneau  (sunt cativa ministri UDMR care merita tot respectul pentru eforturile si profesionaismul aratat) si nu a cerut ca in schimbul sustinerii unei legi sa ii fie promovata o alte lege, ci a cautat sa militeze pentru scopurile sale urmand cursul firesc al cadrului legislativ.

Dupa o saptamana de tatonari  post electorale a aparut Bomba: alianta intre cele doua partide care in ultimii 8-10 ani si-au sarit la beregata unul altuia. Mesajul actualului presedinte in campania, cu care a castigat de 2 ori primaria capitalei, a fost ANTI-PSD! si acum? se pupa si se iarta?

Motive? multe… incerc sa le enumar… intr-un post viitor. deocamdata am sa doar cateva:

Basescu are nevoie de baronii locali

Baronii locali  atat cei din PSD cat si cei din PDL au nevoie ca de aer de fonduri intrucat cei 4 ani de opozitie precum si cele 3 campanii lecetorale in mai putin de un an i-au cam secatuit. Era firesc astfel ca filialele din tara ale PSD sa opteze pentru o alianta cu PDl conform principiului “interesu’ poarta fesu”.

Contra celor care sustin ca FSN a murit eu inclin sa cred ca el este cat se poate de viu, se misca insa are nevoie de o mica resuscitare financiara: noua alianta reprezinta  tot FSN daca ne gandim ca majoritatea primarilor care au fost alesi din 1990 incoace provin din FSN, ei mutandu-se de la mandat la mandat la partidul care le putea asigura fonduri.

Mai e un motiv extrem de important si care ar putea sa justifice aceasta alianta: Traian socrul mic trebuia sa justifice viitoarea posibila nunta a Elenei cu tanarul Hrebenciuc! Astfel se incuscreste cu un aliat la guvernare, cimentand relatia dintre cele doua partide asa cum casele regale isi incheiau aliante in Evul mediu utilizand institutia casatoriei intre printi si printese :P

Geoana vrea sa duca PSD la guvernare…

…iar pentru asta baronii PSD i-au oferit suportul necesar. Foamea da ghes, dar exista si riscul ca Mircea Geoana sa isi piarda scaunul, mai ales ca NU A REFORMAT PSD-ul… asa cums e asteptau inclusiv adversarii sai politici. Ah, Basescu este unul din cei care acuza PSD de coruptie, Nu e frumos ca acum, tocmai baronii locali – una din tintele sale din PSD in aparitiile televizate, ii acorda sprijinul? Mircea Geoana, cel care promitea “un loc in partid lui Ion Iliescu” s-a dovedit un prostanac pe plan politic.

cam atat. este destul de lung postul  (aproape 1200 semne), sper sa revin cu alte aberatii  aka pseudo analize politice in alte scrieri viitoare…

ps: poza apartine siteului: http://www.1235.ro  si cand am pus-o nu m-am gandit la Base/Hitler Dictatorul ci la Base/Hitler Demagogul… cei care au citit “Tehnica Loviturii de Stat” de  Curzio Malaparte stiu ce vreau sa zic..

pps (fara legatura cu ce am zis mai sus): penultimul meu post spune cate ceva despre Continentul Blogosfera.

update

Presdintele Romaniei s-a bucurat de sprijinul grupului de intelectuali de la GDS, autoerijati  “societate civila”.  Alianta PDL PSD i-a ca-m depusolat si  i-a lasat cu gura cascata. Au amutit si nu am auzit pe Liiceanu si altii care sa spuna ceva in aceste zile. Si, nu cred ca au fost atat de naivi incat sa il creada un anti-comunist doar pentru ca l-a cooptat pe Tismaneanu sa coordoneze celebrul raport al comunismului. Acum, cand nu mai are nevoie de ei, ‘ntelectualii de la GDS au de ales: sa ii fie fideli in continuare celui care ii plmba cu avionul personala la Neptun, precum TRU, sau sa isi puna cenusa in cap in Piata Universitatii – simbol al anticomunismului – confiscata de Basescu in scop pur electoral cu acordul tacit al  acestei tentative de societate civila.