Problema falsa a protectiei sociale
In ultima perioada, [am mai spus asta pe blog, sunt 99% sigur] am tot auzit oameni plangandu-se sa romania este un stat cu prea mult oameni asistati social si ca nu poate sa fac fata.
Ce este statul? Ce reprezinta in fapt el? Reprezinta toti cetatenii acestei tari? Hobbes si ceilalti contractualisti asta ar sustine: statul suntem noi. Daca stai un pic sa te gandesti nu e chiar asa.
Statul este reprezentatt doar acel grup de indivizi care participa la luarea deciziilor si/sau influenteaza luarea deciziilor. M-am referit si la grupurile de presiune si prin asta nu inteleg sindicatele, din ce in ce mai politizate si incapabile sa se impuna in soatiul public, ci acele grupuri care chiar reusesc sa faca lobby si sa schimbe o lege. Dau ca exemplu legea insolventei [cred ca si despre asta am amintit pe blog] care nu a inclus si persoanele fizice, adica cetateanul de rand, pentru ca toate bancile au facut lobby/presiune asupra executivului si parlamentului. E drept ca si cetateanul a fost cam bou cand a facut 3-4 credite in loc sa se limiteze la maxim unul. Dar economia duduia nu? Bancile faceau reclame prin care ofereau credite pentru nevoie personale. Te vrajau si te impresionau pana la lacrimi efortul lor generos prin care iti oferea niste bani, doar asa de dragul tau. Iar cetateanul ca un bou, a pus botul la ce ziceau bancile si a luat credite. Asa, ca sa se duca si el in Bahamas, sa isi schimbe masina veche deja de 3 ani cu una de 1 an…
Singura decizie la carea, sa zicem, participa cetateanul de rand este scrutinul. Cel putin asa crede: ca votul lui influenteaza. De fapt el voteaza nu pe cel mai bun ci pe cel care crede el ca il poate reprezenta cel mai bine dintre 3, 4 sau 5 candidati, propusi de altii. Cam atat este oferta electorala in romania. Cativa sunt mai bine mediatizati si astfel nu prea ai ce alege. De aici lehamitea multora de a se mai prezenta la vot, constientii fiind de inutilitatea acestui act.
So, sa revin la falsa protectie sociala.
Statul contemporan este astfel construit incat cu cat o societate este mai dezvoltata cu atat ea distanta dintre low class si upper class este mai mare, chiar daca middle class este destul de bine reprezentata in acel stat. In statele sarace, mai slab dezvoltate ca sa folosesc o expresie socialista, distanta este la fel de mare cu singura deosebire ca acolo middle class este ca si inexistenta.
Problema asistatilor social, in romania cel putin, este un fals intrucat in cei 20 de ani prea putini au beneficiat de utopia numita “egalitatea sanselor”.
ex: copii de la tara nu au sanse egale cu cei de la oras, indiferent ce ar spune unii intelectuali de Dorobanti, incuiati in carapacele lor.
Un alt exemplu. O parte din cei asistati social au rude in strainatate care au trimis bani in romania, bani de care statul roman a beneficiat fie doar si prin faptul ca a incasat un TVA. Cum rudele din strainatate au inceput sa aibe si ele probleme, banii intrati in tara sunt, (ciudat nu?) mai putini. Iar cei care nu s-au plans statului in anii trecuti se simt acum indreptatiti sa o faca. Si cer statului care a incasat taxe de la ei o parte din acei bani.
daca tot am vorbit de clasa mijlocie, in tarile unde ea reprezinta mai mult de 40% din polulatie ea este formata din mici intreprinzatori, angajati ai unor corporatii, si intelectuali. Inclusiv acei profesori atat de balamati in romania de astazi.
As putea sa dau statistici si sa arat ca sumele reale primite ca ajutor de somaj nu acopera nevoile unui om obisnuit. Nu cred insa ca e necesar. Ca sa nu specific ca
“Avem prea multi pensionari“. Nu cred asta. Cred ca de fapt avem prea putine locuri de munca. Cred ca e nevoie sa va amintesc cum a rezolvat Berceanu problema reducerii de personal in caile ferate: i-a fortat sa iasa la pensie. Si nu, nu a dat afara pe cei care erau la birouri plimband hartii de la o masa la alta, ci pe cei care produceau. Cei “care faceau roata trenului sa se invarta” cum zicea un director din Ministerul Transporturilor…
Mediul privat a fost si el afectat masiv de criza. Presa a resimtit prima acest fapt. Chiar daca s-au pastrat locurile de munca, si doar s-au redus salariile statul a incasat tot mai putini bani, luna de luna…
PS: nu am beneficiat niciodata de ajutor de somaj in romania, nici de servicii medicale gratuite. Cu exceptia studiilor nu am beneficiat de nici o alta facilitate acordata de statul roman.
