Decreteii din diaspora excluși și de la fondurile europene
Sunt un Decretel. Nascut in anul 1970 anul cu cel mai mare spor demografic din istoria Romaniei.
In 1966 rata natalitatii in Romania era de 1966: 14,3‰; iar in 1967 si pana in 1986 când au fost interzise avorturile, natalitatea a crescut până la 27,4‰;
Majoritatea colegilor mei de scoala generala sau liceu sint plecati din tara unii încă din 1990 sau 1991. Sintem împrăștiați prin lume: Spania, Italia, Germania, Franta, Anglia si nu numai. Sintem parte din Diaspora si numarul nostru creste de la an la an. De curand s-a facut mare tămbălău despre “diaspora care se intorce acasa”. Nimic mai fals dar despre asta in alta postare. Vreau sa scriu acum despre faptul ca generația decreteilor este inca o data exclusa de politicieni incapabili sa vadă realitatea.
Faptul ca avem politicieni imbecili nu este o noutate. Am scris o perioada din viata mea despre fondurile europene. Mi-a luat ceva timp sa înțeleg mecanismul și nici acum nu sunt un expert.
Am fost însa frapat de un fapt: foarte multe fonduri de adeseaza tinerilor sub 30 sau 35 de ani. Sint bani europeni sau din Planul National de Dezvoltare nerambursabili. Tinerii au sute de variante ca sa primeasca bani. pentru afaceri in rural sau urban. Nu am înțeles pana de curand de ce si am aflat ca acest fapt este incurajat de Uniunea Europeana. pentru ca se dorește oarecum o “intoarcere la glie”. Peste tot in UE tinerii migrează spre oras. Noua generație de “milenians” nu mai acumuleaza capital, refuza sa lucreze peste program, nu se mai indatoreaza cater banci, nu mai investesc in locuințe ci in călătorii. Adesea aceste calatorii sint facute cu bani extrem de putini.
Totuși, generația mea (45-50 de ani) ar putea sa se întoarcă in tara. Au acumulat capital in tarile in care sunt de multi ani. Cu toate acestea nu se califica pentru a obține majoritatea fondurilor nerambursabile deoarece nu îndeplinesc criteriul vârstei! O generație exclusa de politicienii incapabili! O generație care a fost sacrificata de Ceaușescu, apoi de tranziție si este iarăși sacrificata după aderarea la UE.
Nu este vina Uniunii Europene. Tarile din UE – inclusiv cele din fostul lagăr socialist nu s-au confruntat nu decrete care sa interzică avortul precum România. ca atare când au gândit politicile de atragere a tinerilor au plecat de la considerente generale, de la fapte si cifre comune tuturor celorlalte tari membre. România era excepția… însă desi cifrele sunt publice politicienii romani nu au știut sa prezinte situația României. Imbecilii au ignorat faptul ca după 1989 România se confrunta cu: migrate si scăderea natalității. Au vârsta mijlocie 40-50 de ani care reprezinta cea mai mare parte a populației. Si, in loc sa militeze pentru reintegrarea acestei categorii in tara, pentru crearea de programe din fondurile structurale sau nationale care sa readuca cea mai importanta parte a diasporei în tara au tăcut mâlc ba mai mult in2012 chiar i-au îndemnat sa părăsească tara. Daca la acest fapt luam in considerare si accesul liber al romanilor pe piata muncii din UK si Olanda intelegem de ce a urmat un al doilea val masiv de migrație.
Epilog: Deși multora nu le place Anglia sau Olanda – tari in care am locuit din 2014 – romanii cu care am discutat nu vor sa se întoarcă in tara. Pentru ca statul ii considera inamici nu parteneri, pentru ca nu sunt sprijiniți, pentru ca și-au făcut deja un rost unde sunt ai aștepta pensionarea, pentru ca după 4-5 ani de zile încep sa uite de tara din care au plecat si cauta sa se integreze si sa își asigure viitorul acolo unde s-au stabilit.
