Noroc Bun…
In mina-i Dumnezeu cu noi
Afara-s chinuri si nevoi
deasupra noasta n-avem cer
ca asa e viata de miner.cand plini de praf cu pasi truditi
iesim din mina obositi
ne doare ca-n lumina sa
pamantul tine-o lume rea“
In 1990 am lucrat la Exploatarea Mininiera Petrila. Era atunci a doua ca adancime din tara, cca 1300 m. Ultimul nivel era la – 150 m... minus 150… adica 150 m sub nivelul marii… Vroiam sa scriu un post despre asta insa am tot amanat… Si nici acum nu am sa scriu prea multe. Nu vreau sa para ca am scris in intentia de a avea trafic. Nu vreau insa sa il tin privat deoarece cred ca ei care vin pe acest blog au dreptul sa stie si o alta varianta despre ortaci. Minerii au fost condamnati in bloc pentru 13-15 iunie, pentru debarcarea lui Roman… Ca unul care a fost la una din mineriade (in hain de strada doar veneam la Bucuresti si nu eram tampit sa vin in salopetele alea rupte, si jegoase… dar… alta data despre “participarea” mea la a doua mineriada.), si am lucrat acolo in perioada respectiva (13-15 iunie m-a prins in armata totusi)… am o teorie legata de asta. Stiu de ce s-a ajuns aici.
In ianuarie 1990 militarii au fost scosi din mina si toata Valea Jiului a facut angajari masive.
Tot in ianuarie 1990 Ion Iliescu a dat o AMNISTIE.
Tot in ianuarie exploatarile miniere au facut pensionari intrucat aparuse un decret lege care dadea dreptul la pensionare la 20 de ani de subteran…
Si unde sa se angajeze fostii puscariasi daca nu in mina? (am sa scriu si despre ei…)
Concluziile le trageti singuri. Sper insa sa nu mai fie condamnata o intreaga categorie sociala, pentru ca unii lideri sindicali s-au lasat manipulati de promisiunile unor lideri ai vremii (vezi declaratiile lui Miron Cozma).
Ce sa scriu despre accidentul de la mina in care eu am lucrat la -150 m? Conditiile din mina? Cald. Extrem de cald incat nu stateam decat in cizme casca in cap, centura de care aveam legat acumulatorul de la lampas si chiloti. Da… In chiloti. Cand vad mineri in poze in presa sau la tv lucrand imi vine sa rad… Imbracati nu erau decat cei de la intretinere, inginerii, maistrii, artificierii si salvatorii. Minerii si vagonetarii lucreaza aproape goi… si in cele 6 ore de munca nimeni nu sta. Se munceste. Greu. O grinda de fier are in jur de 70 KG si adesea este carata pe umar… vagonetii nu au locomotiva si sunt impinsi cu umoarul de mineri pana la capatul sinei…
De acolo mi-a ramas o injuratura funny daca stai sa o analizezi ” bagami-ai pula in ma-ta”… Nervii unui miner sunt intinsi la maxim. Tot timpul te pandeste o explozie sau o “surpare”. Insa nu doar acestea sunt pericolele de accidente. Se poate prabusi colivia (liftul), te poate prinde “kratzeul” (un fel de banda rulanta insa imi e greu sa il descriu), poti fi lovit de o grinda, de “monorai” (un carucior care merge atarnat in lanturi de o sina ancorata in tavan)… un “shlog” cu aer comprimat poate sa plezneazca si cel lovit de el are noroc daca scapa doar schilodit… Si cum sa nu iti injuri colegul?
Cel mai mare dusman al minerului ucide insa in timp… Silicoza! O boala care iti face plamanii beton. Din beton adica: praful de la piatra de granit (ciment de fapt) se depune in alveole si …
Accidente ca cel de zilele trecute de la Mina Petrila sunt rare. Nu se intampla zilnic (spre dezamagirea presei). Ma intreb insa unde erau reporterii acum o saptamana? Ma intreb de ce nu s-a scris pana acum despre conditiile in care lucreaza si traiesc mineri. De ce nu se spune ca in oras nu poti purta o camasa alba mai mult de 2-3 ore? Ca la intrarea in shut (schimb) au o “masa gratuita” (zeama lunga din varza, slanina, cartofi ceva ce seamana cu zarzavatul si oase).
Nu ii inteleg pe “jurnalisti” de ce nu s-au documentat despre faptul ca cele 6 ore de munca sunt de fapt 9. Schimburile se fac la 6 dimineata, 12 ziua, 6 seara si 12 noaptea. Insa minerul se trezeste la 4 dimineata. Trebuie sa manance, sa isi ia hainele de la vestiar, lampa, apoi, dupa ce este coborat cu colivia merge uneori kilometrii intregi pe jos pana la locul de munca… La intoarcere acelas drum. Si cand ajung la “vestiare” cad epuizati si isi aprind cu mainile negre pline de carbune, praf rugina si ulei o tigara. apoi a doua pentru ca in cele 6-8 ore petrecute in subteran nu fumeaza nimeni din cauza pericolului de explozie…
Nu am vazut reporteri care sa relateze “de la fata locului” ca in oras tot timpul cade cenusa, fum… ca fructele din curtile oamenilor sunt negre? Valea Jiului e neagra. Si sufletele oamenilor sunt negre de tristete, de necazuri… de umilinte… Doamne! as avea atatea de povestit…
Arestarea liderilor i-a inmuiat pe mineri – oamenii care coboara in fundul pamantului fara teama si fara speranta … urandu-si unul altuia la iesirea si intrarea in shut un simplu ” NOROC BUN“.
Sper ca familiile lor sa dea in judecata conducerea minei, liderii de sindicat. Sper ca minerii vor protesta pasnic. Asa cum au facut in 77. Noroc bun, mineri. Sfanta Varvara sa va apere iar Dumnezeu sa ii ierte pe cei morti.
ps: stiu ca acest post o sa ii faca pe unii sa ma balmeze, sa nu mai vina aici… Altii s-ar putea sa fie oripilati. Asta este. Nu sunt perfect. Nu sunt nici baiatul lu’ tata si a lu’ mama. Nu am crescut in puf. Am avut insa tot timpul demnitatea de spune ceea ce gandesc (fapt cam nasol avand in vedere ca eu am pierdut conform principiului ” seful are intotdeauna dreptate… chiar si cand nu are dreptate”) si… am ramas un idealist, un orgolios, un individ tenace. plm.. deja o dau in laude… nu e bine…
Imnul Minerilor
Update 1
am incercat sa vad ce bloggeri au scris despre acest accident.
pana acum unul singur. Mai exact una singura… dar Ea este inainte de toate OM. Ma inclin cu respect: Roxana Iordache.
update 2:
– Nu cred ca este o surpriza ca si Ciutacu a scris despre mineri… iar pentru Corina Cretu a fost o duminica trista … de la ea am luat alt link la Imnul minerilor: http://www.trilulilu.ro/leo007/64e312990af15b (canta inegalabila Tatiana Stepa)
s-a mai scris pe blogurile:
– http://byrev.blog-u.net/doar-ganduri/accidentul-de-la-mina-petrila-bucuria-televiziunilor.html
– http://www.prodesignmedia.com/blog/tag/explozie-mina-petrila/
– http://valeajiului.blogspot.com/2008/11/valea-jiului-in-doliu-lacrimi-la-poarta.html
– http://emilthor.wordpress.com/2008/11/16/din-abataj-pina-la-cer/
http://moshemordechai.wordpress.com/2008/11/17/12-2/
– http://newayda.wordpress.com/2008/11/16/traim-in-tara-lui-papura-voda/
2 thoughts on “Noroc Bun…”
Comments are closed.
mi-a placut :), e ca o “poveste” d’aia..spusa de bunicu`. Straight from the heart
Nu stiu daca ati vizitat blogul meu dar am avut si eu o stire despre dezastrul petrecut in mina…si ma doare sa vad ca unii dintre noi sufera si muncesc pe branci iar altii se plang ca nu au conditii in parlament.
E strigator la cer ceea ce se intampla in Tara asta.