Razbunare

Sunt un tip care nu uita niciodata. Se intampla sa iert si sa acord o a doua sansa. Uneori insa ma razbun. Dupa ani de zile chiar… razbunarea mea este insa un pic ciudata. Cateodata daca cel ce m-a facut rau pare a avea sanse, da semne de regret scapa usor si atunci adopt principiul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu din Ravan si Vidra: ” razbunarea cea mai mare este cand dusmanul tau/ e silit sa recunoasca ca esti bun iar dansu-i rau”. Adesea insa oamenii nu regreta raul facut. Asa ca platesc… se intampla rar dar, cand o fac, o fac bine

Mi-am adus aminte zilele acestea de perioada cand lucram in mina Petrila. statea-m intr-un bloc camin de nefamilisti. cam 70% din cei ce locuiau acolo si lucrau in subteran facusera puscarie. Eliberati de amnistia data de Ion Iliescu in 12 ianurie 1990 s-au angajat in minele din Valea Jiului.

Eu stateam in camera cu un tip din Vaslui pe care il chema Vali Sopalca.  Facuse 1 an si ceva de puscarie pentru  scandal. Scandal din ala cu capete sparte si spitalizari.  In puscarie avusese noroc si fusese macelar. In anii aceia era greu pentru puscariasi. Nu ca acum ar fi mai bine…

Dar sa revin la poveste. Intr-o noapte de  februarie veneam cu Vali spre casa. Eram rupti de beti fapt care se intampla aproape zilnic.  M-am apropia de scara unui bloc si dupa niste boscheti am vrut sa ma pis. Nu mi-am desfacut bine pantalonii si a iesit din scara o femeie:

” She fashi hai, te chisshi pi usha me?”

” Nu. Langa bloc. Nu vezi?”

Nu am apucat sa ma dezmeticesc si a iesit barbat-so din casa. Mergea schipatand dar pe intuneric nu am auzit de ce. Pac. de dou ori cu manerul unui cutit in cap. Am orbit din cuza sangelui. Vali fugise. Asa credeam. Au mai iesit doi din casa. Unul mi-a dat cu coada unui tarnacop in mana stanga. Fracura. Am urlat atatd e tare ca s-au aprins luminile in blocurile vecine.  M-au tras in scara blocului  unde femeia incepe sa imi care pumi in cap peste fata. sunt inca 2 barbati si o femeie care se inghesuie sa ma loveasca… Sotul ei imi mai tranteste o lovitura de cutit in mana… Am si acum cicatricile… Aud din sptele meu ceva vajaind. Venise Vali cu inca 2 frati. Cu cozi de tarnacoape si ei. I-au culcat pe toti. Vad ca schipul avea  un picior de lemn care ii zburase in incaierare. Cei frati doi se apuca serios de treaba si le sparg celorlati usile. Apoi gemurile. Aia fug pe geamurile sparte.  M-au adunat de pe jos si m-au dus in camera. Tuica aruncata in cap si sare. Hemoragia s-a oprit. Mana nu arata rau. Cutitul intrase in muschi si nu atinsese nici un vas de sange…daca va intrebati de ce nu a  chemat nimeni politia cred ca din cauza ca atunci nu existau celulare. Si nici nr 112… Oricum poltistii proaspat denumiti militieni erau obisnuiti cu bataile si nu se bagau…

A doua zi  doctorul mi-a dat medical, m-a trimis in Petrosani la chirurgie  unde nu m-au operat si nici nu mi-au pusa mana in ghips. Oasele mi-au ramas iesite in afara. Dupa doua saptamani eram ca nou si munceam iar in subteran. Peste o luna, o piatra cazuta din tavanul galeriei m-a lovit exact in cotul rupt. Inca 2 saptamani medical si nici de data aceasta nu m-au operat…

Intamplarea a facut ca prin mai, cu cca 1 saptamana inainte sa plec in armata l-am intalnit pe schip pe strada. Eram singur el cu nevasta. A ramas blocat. I-am dat un picior in piciorul lui de lemn. Probabil s-au desfacut curelele iar el a cazut gramada jos. Apuca sa insa sa scoata cutitul…. Am vazut rosu [sunt nascut in zodia Taurului]. I-am carat cateva picioare in fata si apoi m-am intros la vaca care sarise iar sa dea in mine. Am luat-o de par  si i-am dat un cap in gura. Schiopul zacea pe jos. I-am batut femeia pana a cazut lata langa el in timp ce el incerca sa se tarasca…

“Nu te-am batut pe tine pt ca esti varza. Ea merita insa a fie batuta. Pt ca a minti. Insa si tu esti un cacat neputincios care nu poate sa isi apre muierea”

I-am tras un scuipat si am plecat gafaind de oboseala si emotie insa impacat cu mine insumi.